Epipodiu

Sfântul Mucenic Epipodiu a fost un tânăr creștin din Lugdunum (azi Lyon), de neam nobil, decapitat pentru credința în Hristos în prigoana din anii 177-178, din vremea lui Marc Aureliu. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 22 aprilie după calendarul vechi.

După ce păgânii din Lyon au dat la moarte pe episcopul Potin și pe tovarășii lui, Epipodiu și prietenul său grec Alexandru, speriați de chinuri, au părăsit orașul și s-⁠au ascuns în casa unei văduve creștine. Crescuseră împreună, legați din copilărie printr-⁠o prietenie duhovnicească, învățaseră și primiseră botezul. Un iscoditor i-⁠a găsit; la arestare Epipodiu și-⁠a pierdut o sandală, pe care văduva a păstrat-⁠o mai târziu ca pe un odor sfânt. După trei zile au fost duși la judecător și amândoi s-⁠au mărturisit creștini, stârnind furia judecătorului și a mulțimii.

Epipodiu a fost scos primul la chinuri. Judecătorul a încercat să-⁠l clintească prin vorbe blânde, dar tânărul i-⁠a răspuns că viața făgăduită de el este o moarte veșnică, iar moartea cu care îl amenință este trecerea la o viață fără sfârșit. Pus pe eculeu, i s-⁠au sfâșiat coastele cu cârlige de fier; poporul, care de obicei cere sânge, s-⁠a răzvrătit și a cerut eliberarea lui. De teama unei răscoale, judecătorul a poruncit să i se taie capul. Creștinii i-⁠au luat în taină trupul, împreună cu al lui Alexandru, și l-⁠au așezat într-⁠o peșteră din apropierea Lyonului, devenită vestită prin minunile ce s-⁠au făcut acolo.