Eustatie Malahovski

Sfântul Sfințit Mucenic Eustatie Malahovski (Evstafie Vladimirovici Malahovski) a fost preot al eparhiei Turkestan a Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1880 în satul Nevedro, ținutul Nevel, gubernia Vitebsk, și ucis în 1918, când procesiunea pascală s-⁠a ciocnit cu o demonstrație bolșevică, în așezarea Nadejdinskaia, lângă Verni (azi Almatî). A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 5 mai.

Neamul și începuturile

S-⁠a născut în familia preotului Vladimir Cosmici Malahovski, din eparhia Polotsk. Neamul Malahovskilor venea din șleahta guberniei Mogiliov: străbunicul și bunicul fuseseră preoți uniți, iar tatăl, Vladimir, a trecut de la unire la ortodoxie în vremea studiilor la seminarul din Polotsk, la începutul anilor 1840. În 1897 Eustatie a terminat școala teologică din Polotsk, în 1900 trei clase ale seminarului din Vitebsk, iar între 1902 și 1904 a fost învățător la școala populară din Staikovo. La 15 decembrie 1904 a fost numit psalt la biserica militară din Tașkent, în martie 1905 a fost mutat la catedrala Turkestanului, iar la 13 mai 1905 a fost hirotonit diacon și a doua zi preot, la catedrala Înălțării din orașul Verni.

Slujirile din Semirecie

La 27 mai 1905 a fost numit preot la biserica Sfinților Trei Ierarhi din satul Karabulak. La 1 septembrie 1906 a fost mutat la biserica din Bolșaia Almatinka din Verni. La 5 septembrie 1907 a fost numit paroh în satul Ivanovskoe, ținutul Lepsinsk, iar în februarie 1909 a fost mutat la biserica Acoperământului din Verni. În iulie 1910 a fost numit la biserica așezării Karalinski, în ținutul Lepsinsk, unde locuiau coloniști. La 18 ianuarie 1913, la cererea lui, a fost numit preot călător al primului district de protopopiat Pișpek. La 22 iunie 1916, numirea la satul Blagoveșcenskoe a fost anulată și el a fost mutat, după cerere, la biserica Acoperământului din satul Pokrovskoe, ținutul Prjevalsk, aflat la treizeci și cinci de verste de Prjevalsk, pe malul de sud al lacului Isîk-⁠Kul. În august 1916 s-⁠a ridicat în ținut răscoala kîrgîzilor. Apărătorii satului, cu ajutorul părintelui Eustatie, au izbutit să scoată pe locuitori la Prjevalsk. Satul și biserica au fost arse.

În octombrie 1916 a fost numit în satul Egorievskoe, din regiunea Sîr-⁠Daria. La 1 ianuarie 1917, la cerere, a fost mutat pe un loc de psalt la biserica din vagon a Sfintei Mucenițe Alexandra, la Merv, cu însărcinarea de a se ocupa de garnizoana locală. La 10 aprilie 1917 a fost numit la biserica Acoperământului din stanița Nadejdinskaia, ținutul Verni. A fost ucis în 1918, în timpul procesiunii pascale, în ziua de Paști, pe care calendarul nostru o așază, după calendarul nou, la 5 mai.

Lucrarea de obște

A fost membru activ al Societății de luminare a eparhiei Turkestan „Kazan-⁠Bogorodskoe” (1907 până la 1915), a făcut parte din Societatea de cumpătare din Verni (1910), a luat parte la adunările pastorale și a dăruit pentru refugiați și pentru văduvele de preoți. A scris articole despre viața refugiaților și despre răscoala kazahă în Turkestanskie vedomosti și în Oblastnîe Semirecenskie vedomosti, în 1912 și 1916, și un necrolog pentru părintele Petru Zlotnikov în Turkestanskie eparhialnîe vedomosti nr. 17 din 1914. A primit epigonatul la 13 septembrie 1907.