Vitalie

Sfântul Cuvios Vitalie a fost un monah din Gaza, care a viețuit la Alexandria la începutul veacului al VII-⁠lea și este cunoscut pentru faptele lui ascunse de milă față de femeile căzute. Viața lui face parte din viața Sfântului Ioan Milostivul, patriarhul Alexandriei, scrisă de Leontie al Neapolei. Este pomenit la 22 aprilie și la 11 ianuarie.

Vitalie era monah la mănăstirea avvei Seridos, lângă Gaza. La vârsta de șaizeci de ani a plecat la Alexandria, unde a început să propovăduiască pocăința printre femeile desfrânate ale orașului. Ziua muncea ca om cu ziua, cerând douăsprezece monede de aramă, din care una o cheltuia pe mâncare, iar restul îl dădea unei femei, cu rugămintea ca în noaptea aceea să se ferească de păcat. El rămânea în odaia ei și petrecea noaptea în rugăciune, iar dimineața, când pleca, îi cerea să nu povestească nimănui. Propovăduirea lui a avut roade, iar multe femei au lăsat acea viață, unele s-⁠au făcut monahii, altele s-⁠au căsătorit sau și-⁠au găsit o muncă cinstită.

Cetățenii, însă, credeau că Vitalie se dedă în fiecare noapte desfrâului. Îl disprețuiau, îl scuipau, uneori îl loveau. Îi spuneau să se însoare și să părăsească monahismul, ca să nu mai facă de rușine pe ceilalți monahi. Ca să-⁠și ascundă fapta, Vitalie recunoștea că și monahii au slăbiciuni trupești. Patriarhul Ioan nu a crezut pâra și i-⁠a rușinat pe pârâși. Într-⁠o zi, la pragul unei case de desfrâu, un tânăr l-⁠a lovit peste față și l-⁠a mustrat pentru păcatul închipuit. Bătrânul i-⁠a spus că și el va primi o lovitură și va striga până va alerga toată Alexandria. Apoi Vitalie s-⁠a închis în chilie, unde a adormit în Domnul. În acel timp, tânărului i s-⁠a arătat un demon, care l-⁠a lovit peste obraz cu cuvintele: „Primește lovitura pe care ți-⁠a trimis-⁠o monahul Vitalie”. Tânărul a căzut în stăpânirea demonică, și-⁠a rupt hainele și a strigat, iar mulți au venit. Când Vitalie a murit, femeile pe care le ajutase au povestit adevărul, iar la înmormântare, după tradiție, au purtat lumânări și făclii în urma trupului. În Apus este socotit ocrotitor al celor care muncesc cu ziua.