Oportuna de Montreuil

Cuvioasa Oportuna din Montreuil a fost o monahă și stareță benedictină franconă, moartă la 22 aprilie 770, ziua în care este pomenită. Viața ei, „Vita et miracula Sanctae Opportunae”, a fost scrisă la un veac după moarte, pe la 885-888, de Adalhelm, episcopul de Séez, care socotea că își datorează viața și scaunul Oportunei.

Când era încă tânără, Oportuna a intrat ca monahă la mănăstirea numită Monasteriolum, lângă Almenêches, unde verișoara ei, Lantilda, era stareță. A primit tunderea de la fratele ei, Chrodegang (Godegrand), episcopul de Séez. Deși Montreuil se afla la numai trei mile de Séez, Chrodegang a fost ucis pe drum, în timp ce mergea să-⁠și viziteze sora. Uciderea fusese pusă la cale de Chrodobert, o rudă puternică, căreia îi încredințase administrarea eparhiei în cei șapte ani de absență la Roma, și s-⁠a petrecut la 3 septembrie 769. Oportuna a prevăzut într-⁠o vedenie moartea fratelui, dar n-⁠a putut face nimic; după aceea l-⁠a îngropat în mănăstirea ei. Mai târziu a urmat verișoarei ei ca stareță. În această slujire, era numită „o adevărată mamă pentru toate monahiile”, îndreptându-⁠le greșelile cu cuvinte, nu cu bătăi. După unele izvoare, a murit după o scurtă boală, agravată de durerea pentru moartea fratelui, la 22 aprilie 770.

Ca toți sfinții din vremea carolingiană, sfințenia ei nu s-⁠a arătat în fapte extraordinare în timpul vieții: nu a făcut minuni cât a trăit. Povestirea minunilor de la mormântul ei i-⁠a amintit celor care o citeau sau o ascultau că starița rămâne prezentă în fostele ei locuri, ocrotindu-⁠și turma. Viața ei spune că un țăran a furat un măgar de la mănăstire și nu voia să recunoască fapta. Oportuna a lăsat treaba în seama lui Dumnezeu, iar a doua zi câmpul țăranului a fost semănat cu sare. Țăranul cel pocăit a dus măgarul înapoi și a dăruit maicilor câmpul.

Deși nu a fost înscrisă în martirologii, cinstirea Sfintei Oportuna a înflorit totdeauna local, ca ocrotitoare a Almenêches-⁠ului și ca una dintre ocrotitoarele Parisului. În vremea lui Carol cel Pleșuv, un atac al vikingilor a distrus mănăstirile din Montreuil și din Almenêches, iar moaștele ei au fost mutate la priorat la Moussy (Val-⁠d'Oise), apoi la Senlis. În 1374, brațul drept și coastele ei au fost aduse într-⁠o bisericuță din Paris, Notre-⁠Dame-⁠des-⁠Bois. Cea mai mare parte a capului rămâne la Moussy, iar brațul drept și o parte a capului la Almenêches; maxilarul se află la priorat la L'Isle-⁠Adam. Racla din Paris era purtată odinioară împreună cu moaștele Sfinților Honorat și Genoveva. Este zugrăvită adesea cu toiagul de stareță, ținând o raclă; uneori cu Maica Domnului la căpătâiul ei de moarte sau ca o prințesă cu un coș de cireșe și cu o floare de crin.