Anastasie

Sfinții Mucenici Anastasie, Felix și Digna sunt trei dintre mucenicii de la Cordoba, creștinii din Spania aflată sub stăpânire maură care și-⁠au dat viața pentru Hristos între anii 850 și 859. Au fost tăiați cu sabia la 14 iunie 853, în vremea emirului Muhammad I, și sunt pomeniți împreună la 14 iunie.

Anastasie era diacon la biserica Sfântului Aciscle din Cordoba. Mai târziu s-⁠a făcut monah în mănăstirea de la Tábanos, aflată aproape de oraș, o obște de călugări și de călugărițe din care au ieșit mai mulți mucenici în acei ani.

Felix s-⁠a născut la Alcalá de Henares, din părinți musulmani de neam berber, veniți din Africa. A ajuns la credința creștină în Asturias, în nordul creștin al Peninsulei, și s-⁠a făcut acolo monah. Mai apoi a venit la Tábanos, dorind să mărturisească pe Hristos până la moarte. Digna era călugăriță în aceeași mănăstire.

Cei trei au fost printre cei dintâi care au mărturisit deschis credința în Cordoba în vremea noului emir. Au fost osândiți și li s-⁠a tăiat capul. Despre trupul lui Felix se spune că a fost expus și apoi ars, iar oasele rămase au fost aruncate în râul Guadalquivir, de unde le-⁠au adunat monahii. Pilda lui Anastasie a însuflețit-⁠o pe o femeie din Cordoba, Sfânta Benilda, care a mers și ea la mucenicie chiar a doua zi.

Știrile despre mucenicii acestor ani se datorează Sfântului Eulogiu din Cordoba, preotul care a scris despre pătimirile lor și care a primit și el cununa muceniciei în 859. O parte din moaștele lui Felix au fost duse în 1075 la mănăstirea Sfântului Zoil din Carrión de los Condes, iar în 1607 alte moaște ale lui au ajuns la Alcalá de Henares, unde sunt cinstite și astăzi în catedrală.

Sfinții Mucenici Anastasie, Felix și Digna sunt prăznuiți la 14 iunie.