Pavel Svetozarov

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Svetozarov a fost protoiereu în Șuia și Ivanovo-⁠Voznesensk, unul dintre principalii acuzați în procesul de la Șuia, născut la 21 mai (2 iunie) 1867 în satul Kartmazovo, gubernia Vladimir, și împușcat la 10 mai 1922 la Ivanovo-⁠Voznesensk. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar. Izvorul nostru dă pomenirea la 27 aprilie, în soborul sfinților din Ivanovo și în soborul noilor mucenici, iar calendarul nostru dă ziua de 14 iunie.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut în familia unui diacon, care slujea la biserica din Kartmazovo. De mic a vrut să fie preot. În 1881 a absolvit școala teologică din Murom, în 1887 seminarul teologic din Vladimir, în 1891 Academia Teologică din Moscova, cu titlul de candidat în teologie, și a intrat psalt la biserica din Kartmazovo. Avea gândul să se facă monah, dar starețul catedralei din Șuia l-⁠a convins să se căsătorească cu fiica lui și să primească parohia. La 24 iunie 1892 s-⁠a căsătorit, iar la 2 august al aceluiași an a fost hirotonit preot la catedrala Învierii din Șuia. În curând soția a murit, lăsându-⁠l cu copii mici.

Din 1897 a fost membru al comitetului județean de cenzură pentru cercetarea predicilor. A fost ridicat la rangul de protoiereu și numit cenzor al predicilor rostite în catedrala Învierii din Șuia, protopop și președinte al secției Șuia a consiliului școlilor eparhiale din Vladimir. A fost reprezentantul clerului la adunările zemstvei (1907 până la 1917) și la ședințele dumei orașului Șuia (1908 până la 1917). Până la răsturnarea din 1917 a predat Legea lui Dumnezeu la gimnaziul din Șuia, iar când predarea a fost oprită, a mutat lecțiile în catedrală.

Arestările și procesul

A fost arestat întâia oară în 1919, sub învinuirea că nu s-⁠a supus rânduielilor Consiliului Comisarilor Poporului. În 1921 a fost arestat și ținut câteva luni în închisoare din ordinul Ceka, ca nesigur politic, în legătură cu răscoala de la Kronstadt. De mai multe ori a fost arestat pentru predici. Ca să-⁠l supravegheze, autoritățile au pus o informatoare în casa lui. În martie 1922 au avut loc la Șuia tulburări populare și ciocniri cu miliția, pricinuite de luarea odoarelor bisericești. Îndată după aceea a început împotriva lui și a altor slujitori anchetă, care a ținut trei săptămâni; la 11 aprilie 1922 toți arestații au primit actele de acuzare. La 25 aprilie s-⁠a dat sentința, în care, între alte nume și învinuiri, se spunea: „pe Pavel Mihailovici Svetozarov să fie osândit la pedeapsa supremă, împușcarea”.

La 26 aprilie, enoriașii îngrijorați de la Paleh au trimis Tribunalului suprem o telegramă prin care cereau să nu se aducă la îndeplinire sentința până la hotărârea Comitetului Executiv Central. În aceeași zi Comitetul Executiv Central a cerut copia sentinței și concluzia anchetatorului. După ce a cercetat dosarul, Prezidiul Comitetului a hotărât grațierea celor osândiți la moarte. Mihail Kalinin a cerut Biroului politic încuviințarea grațierii. La 2 mai Stalin a poruncit să fie întrebați membrii Biroului politic despre propunerea de grațiere. Lenin, Troțki, Stalin și Molotov au votat pentru împușcare. La 4 mai, la ședința Biroului politic, pedeapsa cu moartea a fost întărită oficial. A doua zi Prezidiul Comitetului, urmând dispoziția Biroului politic, a întărit sentințele de împușcare.

Sentința s-⁠a grăbit să fie dusă la îndeplinire. La 10 mai, la ora două noaptea, protoiereul Pavel Svetozarov, preotul Ioan Rojdestvenski și mireanul Petru Iazîkov au fost împușcați la marginea Ivanovo-⁠Voznesenskului, lângă închisoarea Dmitrievskaia, unde au stat ultimele zile. După unele date, cei împușcați au fost îngropați la locul execuției, după altele pe un loc viran din spatele primului spital orășenesc.