Metodie I

Sfântul Metodie I Mărturisitorul a fost patriarh al Constantinopolului de la 843 până la moartea sa, la 14 iunie 847. Este cunoscut mai ales pentru că a restabilit cinstirea sfintelor icoane în 843, închizând a doua perioadă de iconoclasm, ceea ce Biserica prăznuiește în Duminica Ortodoxiei. Este pomenit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică la 14 iunie.

Tinerețea și mărturisirea

S-⁠a născut în 787 sau 788 la Siracuza, în Sicilia, dintr-⁠o familie bogată. Tânăr fiind, a venit la Constantinopol, ca să obțină un loc la curte, dar a fost mișcat de cuvântul unui monah și a intrat în mănăstirea Chenolakkos din Bitinia, unde a fost ucenic al patriarhului Nichifor I și ajuns, se pare, egumen. În 815, împăratul Leon al V-⁠lea Armeanul l-⁠a depus pe Nichifor și a reînnoit iconoclasmul. Metodie a plecat la Roma, trimis poate de Nichifor, și a stat acolo, copiind cărți și ținând legătura cu Teodor Studitul. S-⁠a întors la Constantinopol în 821, cu o scrisoare a papei Pascal I în care se cerea readucerea lui Nichifor și părăsirea iconoclasmului, dar a fost prins de împăratul Mihail al II-⁠lea. Potrivit Vieții sale, a primit șaptezeci de lovituri de bici și a fost închis, vreme îndelungată, în condiții cumplite, pe insulele din Marea Marmara; după alte relatări, a fost doar ținut într-⁠o chilie de mănăstire, unde a scris mai multe texte. Cercetătorii socot că povestirile despre chinuri din hagiografia mai târzie au amănunte exagerate sau simbolice. Din această vreme ne-⁠a rămas Viața lui Eftimie al Sardei, scrisă de el, care l-⁠a îngrijit pe episcopul prigonit până la moartea acestuia, în 831. În 828-829, Mihail al II-⁠lea a ușurat prigoana, iar Metodie s-⁠a întors la Constantinopol.

Sub împăratul Teofil, fiul lui Mihail, a fost prins din nou și închis; a fugit și a fost ascuns de prieteni, iar împăratul a încercat să-⁠l câștige prin argumente. După unii, Teofil l-⁠a adus la palat și l-⁠a ținut sub pază. Spre sfârșitul domniei, prigoana s-⁠a ușurat.

Patriarhul

Teofil a murit în 842. Ministrul Teoctist a convins pe împărăteasa Teodora, regentă pentru fiul ei Mihail al III-⁠lea, în vârstă de doi ani, să îngăduie restabilirea icoanelor. Patriarhul iconoclast Ioan al VII-⁠lea Gramaticul a fost depus, și Metodie, episcop al Chizicului, a fost ales patriarh, la 4 martie 843. Un sinod a anatemizat iconoclasmul, iar la 11 martie 843, Metodie, însoțit de Teodora, de Mihail al III-⁠lea și de Teoctist, a făcut o procesiune triumfală de la biserica din Vlaherne la Sfânta Sofia, readucând icoanele în biserică. Această zi, numită „Triumful Ortodoxiei”, se prăznuiește de atunci în fiecare an în Duminica întâi din Postul Mare. Metodie a alcătuit pentru această zi rânduiala folosită până azi în Biserica Ortodoxă.

Anii lui din urmă au trecut în pace, ostenindu-⁠se mult, cârmuind cu înțelepciune Biserica și turma lui. În patriarhia lui scurtă a urmat o cale blândă față de clericii care fuseseră iconoclaști; sinodul a depus pe cei mai de seamă dintre ierarhii iconoclaști, dar nu a fost nici prigoană, nici anateme pentru ceilalți. În vremea lui au fost aduse moaștele patriarhului Nichifor și ale Sfântului Teodor Studitul. Se spune, după un cuvânt, că unii eretici ar fi plătit o femeie să-⁠l învinuiască, iar Metodie și-⁠a dezvăluit trupul slăbit de post în fața judecătorilor, care au văzut că era nevinovat.

Metodie era om învățat, copia și scria manuscrise. A scris lucrări de polemică, vieți de sfinți, rânduieli de slujbă, predici și poezii; au rămas trei rânduieli de cununie și câteva învățături pastorale și cântări bisericești. A murit la 14 iunie 847 și a fost îngropat cu cinste în biserica Sfinților Apostoli.