Nifon Cavsocalivitul

Cuviosul Nifon Cavsocalivitul (1316-1411) a fost monah grec al Sfântului Munte Athos, isihast, ucenic al lui Neil Erichiotul, al lui Teognost și al Sfântului Maxim Cavsocalivitul, și protos al Athosului. Biserica îl pomenește la 14 iunie (27 iunie pe stil nou). Izvoarele nu se potrivesc între ele în privința locului nașterii, a anilor vieții și a unor întâmplări, iar mai jos spunem ce dintre ele se poate spune.

Începuturile

După izvorul englez și cel grecesc, s-⁠a născut în satul Lukovo, în Epirul de atunci, azi în sudul Albaniei: izvorul englez îl așază în comuna Himara, iar cel grecesc discută și un Lukovo mai vechi, între satele Dimokori și Lavdani din ținutul Ioaninei. Izvorul sârb spune doar că s-⁠a născut în ținutul Argirocastrului, din părinte preot. Din copilărie a mers la mănăstirea Ghiromerion, lângă Filiates, unde a devenit isihast, iar apoi la mănăstirea vecină Mesopotamon, unde a fost tuns monah.

Pe Muntele Athos

A ajuns la Sfântul Munte după 1335 și s-⁠a dăruit nevoinței sub îndrumarea bătrânilor Neil Erichiotul, Teognost și Maxim Cavsocalivitul. Izvorul sârb adaugă că s-⁠a nevoit întâi în peștera Sfântului Petru Athonitul, apoi în pustia Sfintei Ana, că mânca iarbă și rădăcini, iar unii invidioși l-⁠au învinuit că ar disprețui pâinea, de la care s-⁠a dezvinovățit lesne. În sfârșit s-⁠a unit cu Sfântul Maxim la Cavsocalivia, unde s-⁠au nevoit împreună.

În 1345 Nifon era protos al Athosului. În vremea aceea Athosul a trecut sub ocrotirea țarului sârb Ștefan Dușan, care l-⁠a învinuit de erezie și de bogomilism, dar a fost apărat cu izbândă de Sfântul Grigorie Palama. În 1347-1348 Nifon a fost judecat și scos din treapta de protos, învinuit de erezie de alți monahi, iar în locul lui a venit monahul sârb Antonie. Căderea lui se explică fie prin luptele dintre partide religioase mai vechi decât stăpânirea sârbă, fie prin încercarea lui Ștefan Dușan de a pune mâna pe Athos, punând în frunte un dregător sârb. Intervenția a dus la dezbinări serioase între fruntașii greci și sârbii de la mănăstirea Hilandar.

În anii 1355-1363 a fost învinuit din nou, când slujitorul său Bardarie a mărturisit înainte de moarte că se alăturase mișcării evhiților, dar a fost apărat de patriarhul Calist. Din izvoarele vremii nu se vede limpede dacă Nifon era atunci evhit sau isihast. Restul vieții și-⁠a petrecut-⁠o ca isihast, până la sfârșit.

Minunile și scrierile

Tradiția păstrată în izvorul sârb spune că, pentru dragostea lui de Dumnezeu, a primit darul facerii de minuni și al înainte-⁠vederii, că vindeca bolnavii prin rugăciune și ungere cu untdelemn și că a prevăzut cele ce s-⁠au petrecut și cele ce vor veni. Și-⁠a vestit moartea în postul Sfinților Petru și Pavel și a spus fraților să nu plângă, ci să se bucure, pentru că vor avea în el un rugător înaintea lui Dumnezeu. A scris cea dintâi Viață a ucenicului-⁠învățător al său, Sfântul Maxim Cavsocalivitul.

Anii morții

Izvoarele nu se unesc nici asupra sfârșitului: izvorul englez și cel grecesc dau moartea în 1411, iar izvorul sârb spune că a adormit la 14 (27) iunie 1330. Nu putem alege între cele două date. În februarie 2013 s-⁠a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Nifon la Gjirokastër, în sudul Albaniei. Biserica Ortodoxă Sârbă îl prăznuiește la 14 iunie pe stil vechi, adică 27 iunie pe stil nou.