Elisei

Sfântul Proroc Elisei a trăit în Regatul Israel, în veacul al IX-⁠lea înainte de Hristos. A fost ucenicul și urmașul Sfântului Proroc Ilie, unul dintre marii făcători de minuni ai Vechiului Testament, și mai bine de șaizeci de ani a fost glasul lui Dumnezeu către poporul Israel și către regii lui. Povestea lui este în cărțile a treia și a patra a Regilor (1 Regi 19 și 2 Regi 2 până la 13, în numerotarea ebraică). Biserica Ortodoxă îl pomenește la 14 iunie (calendar vechi, după Mineiul; 27 iunie pe stil nou civil în Bisericile care țin calendarul iulian).

Chemarea

Era fiul lui Șafat, bogat proprietar din Abel-⁠Mehola, aproape de Iordan, și a crescut muncind pământul. La muntele Horeb, Dumnezeu i-⁠a poruncit lui Ilie să-⁠l ungă prooroc în locul său pe Elisei. Ilie l-⁠a găsit arând cu douăsprezece perechi de boi și, în trecere, și-⁠a aruncat mantia peste el. Elisei a cerut doar să-⁠și sărute tatăl și mama. A junghiat o pereche de boi, a fiert carnea cu lemnul plugului, a împărțit această masă de rămas-⁠bun oamenilor lui și a mers după Ilie ca să-⁠i slujească.

Câțiva ani a rămas lângă prorocul mai în vârstă. Când a sosit ceasul despărțirii, Ilie i-⁠a zis: Cere ce vrei să fac pentru tine, înainte de a fi luat de la tine. Elisei a cerut îndoit din duhul lui, partea întâiului născut. Ilie a răspuns că lucrul e greu, dar că i se va da dacă îl va vedea luat. Mergeau vorbind, când un car de foc și cai de foc i-⁠au despărțit, iar Ilie s-⁠a suit într-⁠un vârtej de vânt. Elisei a strigat: Părinte, părinte, carul lui Israel și călărimea lui. A luat mantia căzută, a lovit cu ea Iordanul, iar apele s-⁠au despărțit. Fiii prorocilor au văzut și au înțeles că duhul lui Ilie s-⁠a odihnit peste el.

Minunile

Scriptura păstrează multe semne făcute prin el, iar tradiția spune că de două ori mai multe decât ale lui Ilie. La Ierihon a vindecat izvorul dăunător aruncând sare în el. Când oștile lui Israel, ale lui Iuda și ale Edomului piereau de sete în pustie, în drum împotriva Moabului, la cuvântul lui valea s-⁠a umplut de apă. A înmulțit untdelemnul din vasul văduvei unui prooroc, ca să-⁠și plătească datoria și să-⁠și scape fiii.

O femeie din Sunem, care îl primise cu ospitalitate, a primit un fiu la cuvântul lui. Când copilul a murit, Elisei s-⁠a rugat și l-⁠a înviat. Pe vreme de foamete a prefăcut o mâncare otrăvită în hrană sănătoasă și a săturat o sută de oameni cu douăzeci de pâini de orz, rămânând și prisos. A făcut să plutească pe Iordan fierul unei securi. La Betel, când niște tineri l-⁠au batjocorit, i-⁠a blestemat în numele Domnului, iar ursoaice au ieșit din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre ei.

L-⁠a vindecat de lepră pe Neeman, căpetenia oștii Siriei, trimițându-⁠l să se spele de șapte ori în Iordan. Neeman a mărturisit că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Ghehazi, slujitorul prorocului, a luat în taină daruri de la Neeman și a fost lovit de lepra de care Neeman fusese curățit. Domnul pomenește această vindecare în Evanghelia după Luca. La Dotan, când oastea Siriei a încercuit cetatea, Elisei s-⁠a rugat, iar slujitorul lui, înspăimântat, a văzut muntele plin de cai și care de foc în jurul prorocului. Ostașii sirieni au fost loviți cu orbire și duși la Samaria.

Printre regi

Elisei a trăit sub șase regi ai lui Israel, de la Ahab la Ioas, iar Scriptura îl numește omul lui Dumnezeu. A vestit sfârșitul asediului și al foametei din Samaria. La Damasc a spus că Hazael va domni peste Siria. A trimis pe unul dintre fiii prorocilor să-⁠l ungă rege pe Iehu și să pună capăt casei lui Ahab, după cum poruncise Domnul lui Ilie. Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, spune că cât a trăit nu s-⁠a temut de nici un stăpânitor și nimeni nu i-⁠a biruit cuvântul.

La bătrânețe s-⁠a îmbolnăvit, iar regele Ioas a venit să plângă la el, numindu-⁠l carul lui Israel și călărimea lui. Prorocul l-⁠a pus pe rege să deschidă fereastra spre răsărit și să tragă o săgeată și a spus că este săgeata izbăvirii Domnului din mâna Siriei. L-⁠a pus apoi să lovească pământul cu săgețile, iar regele s-⁠a oprit după trei lovituri, așa că prorocul i-⁠a spus că va birui de trei ori și nu mai mult. Elisei a adormit la Samaria, bătrân și plin de zile. Nici el, nici Ilie nu au lăsat vreo carte, căci predica lor a fost rostită.

După adormirea lui

După un an, o ceată care ducea la mormânt un om, speriată de tâlhari, l-⁠a aruncat în mormântul lui Elisei și, de îndată ce a atins oasele prorocului, mortul a înviat și s-⁠a sculat în picioare. Cartea lui Isus, fiul lui Sirah, rezumă viața lui: în viață a făcut minuni, iar după moarte lucrările lui au fost minunate. Biserica vede aici un semn străvechi al harului care lucrează prin moaștele sfinților.

După tradiție, moaștele lui au stat alături de cele ale lui Obadia și ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul la Sebaste, care a crescut din vechea Samarie. Pe vremea lui Iulian Apostatul (361 până la 363) s-⁠a poruncit păgânilor să le ardă, dar credincioșii au scăpat o parte și au dus-⁠o la Alexandria. Unele izvoare ortodoxe pomenesc la 20 iunie aducerea lor la Constantinopol, odată cu moaștele apostolilor Luca, Andrei și Toma, pe vremea împăratului Constantin Porfirogenetul. La Constantinopol s-⁠a zidit o biserică în cinstea lui, iar Sfântul Ioan Damaschin a alcătuit un canon pentru el. Moaște ale lui Elisei sunt pretinse astăzi de mănăstirea coptă a Sfântului Macarie din Egipt, iar la Ierihon, lângă izvorul vindecat de el, o mănăstire îi poartă numele. Este pomenit și la 20 iulie, împreună cu Ilie, Moise și Aaron. În secolul al XX-⁠lea, smeritul preot Nicolae Planas a avut mare dragoste pentru el și a fost învrednicit să-⁠l vadă în vedenii.