Mstislav Rostislavici cel Viteaz

Sfântul Binecredinciosul Cneaz Mstislav Rostislavici cel Viteaz a fost cneaz de Smolensk și apoi al Novgorodului, mort la 14 iunie 1180. Este cinstit ca sfânt al Bisericii Ruse, pomenit local la 14 iunie (27 iunie pe stil nou), iar moaștele lui se află în catedrala Sfânta Sofia din Novgorod.

În Sfântul Botez a primit numele Gheorghe (după alte izvoare, Teodor). Era al patrulea din cei cinci fii ai lui Rostislav Mstislavici, care a fost scurtă vreme mare cneaz al Kievului în 1167. A fost cneaz de Belgorod în 1161 și din nou între 1171 și 1173, cneaz de Toropeț din 1167 și cneaz de Smolensk între 1175 și 1177. Porecla „cel Viteaz” nu era folosită în timpul vieții, ci a apărut în cronica novgorodeană. Cronicarii îl descriu ca om cucernic, bun, iubit de popor, cu grijă față de cler, de biserici și de mănăstiri.

În 1168 a luat parte, cu alți cneji, la marea biruință asupra polovților în stepă. În anul următor a asediat, împreună cu fratele său Roman și cu Iuri Bogoliubski, Novgorodul, dar oastea lui Bogoliubski a fost înfrântă. În 1171 și 1172-1173, el i-⁠a ajutat pe unchiul și pe frații săi, Roman și apoi Riurik, să ia scaunul Kievului. În 1174, Andrei Bogoliubski a trimis la Kiev un sol, cerând ca Rostislavicii să părăsească orașul. Drept răspuns, Mstislav i-⁠a ras capul și barba unui sol și l-⁠a trimis înapoi, ceea ce era o jignire și o încălcare a legii, căci Russkaia Pravda rânduia o amendă pentru bărbierirea bărbii. Pentru acest lucru, Andrei l-⁠a asediat nouă săptămâni la Vîșgorod, dar n-⁠a putut să-⁠l ia nici pe el, nici orașul.

În 1179 novgorodenii l-⁠au chemat să domnească, iar el a intrat în oraș la 1 noiembrie. În iarna 1179-1180 a condus oastea novgorodenilor, de douăzeci de mii de oameni, împotriva ciudilor, cu izbândă. În primăvara anului 1180 a voit să pornească spre Polotsk, dar fratele său mai mare, Roman al Smolenskului, l-⁠a oprit. S-⁠a îmbolnăvit, i s-⁠a luat graiul și, după cronică, a slăbit mult înainte de moarte, și a murit la 13 sau 14 iunie 1180. A fost îngropat după dumnezeiasca Liturghie, săvârșită de arhiepiscopul Ilie al Novgorodului, de egumenii mănăstirilor novgorodene și de cler, în mormântul lui Vladimir Iaroslavici din catedrala Sfânta Sofia, în paraclisul Nașterii Maicii Domnului. Moaștele lui au fost aflate neputrezite, după un izvor, în 1634, și au fost așezate într-⁠o raclă nouă în 1879.

A fost căsătorit prima oară cu o fiică a lui Iaroslav Osmomîsl, apoi cu Teodosia, fiica lui Gleb de Riazan. Fiul lui, Mstislav Mstislavici Udaloi, a fost unul dintre cei mai de seamă cneji ai Rusiei dinaintea invaziei mongole, iar ceilalți fii, Vladimir și David, au fost cneji la Pskov și la Toropeț. Pomenirea lui se face și în ziua Soborului sfinților ruși și novgorodeni, în a doua și a treia duminică de după Rusalii.