Marcian din Frigento

Sfântul Marcian a fost episcop de Frigento, în Italia, în veacul al V-⁠lea. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, ocrotitor al orașelor Frigento și Taurasi. Pomenirea lui este la 14 iunie, după manuscrisul din Benevento; Filip Ferrari și Du Sollier dau 14 iulie, ceea ce nu se potrivește. Nu avem un act ortodox de canonizare, de aceea îl numim sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

S-⁠a născut în Grecia, într-⁠o familie creștină. După moartea părinților a vândut toată averea ca să o împartă săracilor și lipsiților. Curând faima virtuții și sfințeniei lui s-⁠a răspândit prin toată țara, iar mulți credincioși au început să vină la el din toate părțile. De aceea și-⁠a părăsit patria și a plecat în Italia, unde a dus viață de sihastru în apropiere de Frigento. Din pricina felurilor de vindecări și minuni legate de numele lui, Marcian a ajuns obiect de cinstire a credincioșilor, care veneau la el din toate părțile.

Într-⁠o zi, între cei ce l-⁠au vizitat a fost și Laurențiu, ales episcop de Canosa, care mergea la Roma să primească binecuvântarea papei. S-⁠a oprit la Frigento și l-⁠a rugat pe Marcian să-⁠l însoțească în capitală. Nu departe de oraș îi întâmpina papa Leon cel Mare, care l-⁠a găsit doar pe Laurențiu, pentru că Marcian plecase să se roage în biserica Maicii Domnului numită „Rotonda”. Papa Leon și Laurențiu au mers în această biserică. Acolo papa a vorbit cu Marcian, căruia i s-⁠a arătat voia lui Dumnezeu ca să fie pus episcop. După hirotonia de episcop, Marcian și Laurențiu s-⁠au întors acasă. Viața lui Marcian e plină de minuni și de vindecări până în ziua morții lui. Cinstirea lui ține și azi, iar multe minuni s-⁠au arătat la mormântul lui.

Viața Sfântului Marcian a fost publicată întâi de Ferdinando Ughelli în 1662, în volumul al VIII-⁠lea al Italiei sfinte (Italia Sacra), după un vechi manuscris pierdut. Probabil după același manuscris, Filip Ferrari a alcătuit în 1613 un scurt text. În 1723, în Acta Sanctorum a fost tipărită a doua ediție a Vieții, cu comentariul bollandistului Jean-⁠Baptiste Du Sollier. Textele lui Ughelli și Du Sollier sunt în fond identice. Unele manuscrise din biblioteca capitlului din Benevento și din Biblioteca Casanatense au alte descrieri ale Vieții, cu prolog și cu povestea mutării moaștelor de la Frigento la Benevento, făcută pe vremea episcopului Ursus al Beneventului, în prima jumătate a veacului al IX-⁠lea. Manuscrisul din Benevento dă 14 iunie ca zi de pomenire. Cele două Vieți au fost tipărite în traducere italiană în 2012.