Anastasie din Aghios Vlasios

Sfântul Sfințit Mucenic Anastasie din Aghios Vlasios, numit și Gunaras, adică blănarul, s-⁠a născut la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea sau la începutul celui de-⁠al XVIII-⁠lea în satul Aghios Vlasios (vechiul Suvliasi), din Thesprotia, aproape de Igumenița. A fost preot și a primit cununa muceniciei la Constantinopol, la 8 iulie 1743.

Viața lui se cunoaște din Marele Sinaxar al Bisericii Ortodoxe, care povestește mai ales sfârșitul său. Despre copilărie și tinerețe nu se știe nimic; se poate presupune doar că a primit o creștere evlavioasă. A ales slujirea preoțească și a slujit la o biserică din afara Constantinopolului. Când a pătimit Sfântul Constantin Rusul, în inima lui s-⁠a aprins dorința muceniciei și se ruga în fiecare zi ca Dumnezeu să-⁠l învrednicească să-⁠și verse și el sângele pentru credința în Hristos.

În acel timp trăia în Constantinopol un ieromonah cipriot care, din pricina vieții păcătoase, fusese lăsat de harul lui Dumnezeu și, la șaptezeci de ani și orb, se lepădase de Hristos și trecuse la islam. Turcii l-⁠au copleșit cu daruri și cinstiri, iar el mergea cu șeicii la moscheea Yeni Cami și predica pe trepte celor ce intrau, primind bani. Într-⁠o zi, mergând spre piață, Anastasie l-⁠a văzut acolo și s-⁠a întristat adânc, gândindu-⁠se din ce înălțime a căzut. Turcii care treceau i-⁠au spus: „Preotule, vezi pe acest șeic? Și el a fost preot, apoi a cunoscut credința noastră. Devino și tu turc, ca să câștigi raiul.” Sfântul le-⁠a răspuns aspru, dar cu adevărul, în turcește: i-⁠a numit orbi și rătăciți, a spus că cel ce îi învață este un bătrân părăsit de Dumnezeu pentru răutatea lui, care și-⁠a lepădat credința.

Turcii s-⁠au năpustit asupra lui și l-⁠au dus la cadiu, apoi la vizir. Sfântul a spus și acolo aceleași cuvinte, iar ei au hotărât să-⁠l exileze în insula Chios. Când urma să fie urcat pe corabie, doritor de mucenicie, i-⁠a înșelat cu iscusință și a fost adus iarăși înaintea vizirului. I-⁠a spus: „Stăpâne preaslăvit, de ce mă trimiți în surghiun? Pentru că ți-⁠am spus adevărul?” și a mărturisit cu îndrăzneală pe Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și toată iconomia Sa. Neputând îndura mustrarea, la porunca muftiului l-⁠au decapitat în fața moscheii Yeni Cami. Era 8 iulie 1743.

După tăierea capului, noaptea s-⁠a arătat o lumină cerească deasupra sfintelor moaște. Au văzut-⁠o paznicii care le păzeau și cei ce treceau, creștini și turci, și toți s-⁠au minunat. Moaștele au fost date apoi creștinilor spre îngropare, dar tradiția nu a păstrat locul mormântului și nici alte știri despre sfânt. Este pomenit la 8 iulie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).