Anatolie pustnicul

Cuviosul Anatolie (numit și Antonie) pustnicul (secolul al IX-⁠lea) a fost un nevoitor din deșertul Klarjeti. Este cinstit ca sfânt în Soborul cuvioșilor părinți și maici din Klarjeti al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, canonizat în octombrie 2002 (după alte date în 2003); se pomenește la 5 octombrie (după calendarul vechi).

Despre el vorbește Viața Cuviosului Grigorie de la Hanzta, scrisă în 951 de Gheorghe Merciule, în povestea morții preotului Matoi de la Mere. La miezul nopții, pustnicul Anatolie, „numit Antonie”, a avut o vedenie, împreună cu diaconița Temestia: i s-⁠a arătat un bărbat luminos, care i-⁠a vestit moartea lui Matoi. Anatolie s-⁠a văzut pe un deal lângă mănăstirea Berta, unde un stâlp de lumină cobora din cer, iar îngerii cântau lui Dumnezeu și apoi l-⁠au dus pe Matoi, ținut de mâini, spre cer. Dimineața, când oamenii au venit și au vestit moartea lui Matoi, ceea ce văzuseră Anatolie și Temestia s-⁠a dovedit adevărat.