Haritina

Sfânta Muceniță Haritina din Amis a fost o fecioară din Asia Mică, cunoscută pentru post, rugăciune și curăție, care a adus pe mulți la credință și a fost ucisă în prigoana lui Dioclețian, în anul 304. Este pomenită la 5 octombrie.

Copilăria și viața de nevoință

S-⁠a născut la Amis, în Pont, în jurul anului 287. Rămasă orfană de mică, a fost luată de un bărbat nobil și bogat, creștin, pe nume Claudiu, care a crescut-⁠o ca pe fiica lui. Era frumoasă, cuminte și bună. Era blândă, smerită, ascultătoare și tăcută, și, deși nu era încă botezată, era creștină cu inima. A studiat Legea lui Dumnezeu și a făgăduit să trăiască în feciorie veșnică, ca mireasă a lui Hristos. Claudiu s-⁠a bucurat de această hotărâre, i-⁠a ridicat o casă singuratică, unde ea trăia zi și noapte în citirea Legii lui Dumnezeu. Credincioșii veneau să o vadă, iar ea îi învăța spre mântuire, iar pe necredincioși îi aducea la credința adevărată, propovăduindu-⁠le pe Hristos. Pilda ei a convertit pe mulți.

Mucenicia

Pe vremea împăratului Dioclețian, guvernatorul Dometiu (Domețian în unele izvoare) a auzit de ea și a trimis ostași s-⁠o ia de la Claudiu spre judecată. Claudiu s-⁠a îmbrăcat în sac și a plâns-⁠o, dar, neputând s-⁠o desparță de ea, i-⁠a ținut în brațe o vreme, pe când ostașii o trăgeau. Sfânta Haritina i-⁠a spus: „Lasă-⁠mă, stăpâne, și nu te întrista, ci bucură-⁠te, căci voi fi jertfă bineplăcută lui Dumnezeu pentru păcatele mele și ale tale.” Judecătorul a întrebat-⁠o: „Este adevărat, fetiță, că ești creștină și că amăgești pe alții aducându-⁠i la această credință nevrednică?” Haritina a răspuns cu îndrăzneală: „Este adevărat că sunt creștină și o minciună că amăgesc pe alții. Îi conduc pe cei din rătăcire la calea adevărului, aducându-⁠i la Hristosul meu.”

Judecătorul a poruncit să-⁠i tundă părul și să-⁠i pună cărbuni aprinși pe cap, dar puterea lui Dumnezeu a ocrotit-⁠o. A fost stropită cu oțet amestecat cu fiere și arsă cu lumânări aprinse pe coaste, apoi aruncată în mare cu o piatră de gât, dar a ieșit zicând: „Acesta este Botezul meu”, iar Dumnezeu a izbăvit-⁠o. A fost legată de o roată, care a început să se învârtă, dar un înger al lui Dumnezeu a oprit roata și Haritina a rămas nevătămată. Văzând că nu o poate înfrânge, judecătorul a trimis niște tineri destrăbălați s-⁠o pângărească. Sfânta Haritina, temându-⁠se de această rușine, s-⁠a rugat lui Dumnezeu să-⁠i primească sufletul înainte ca nelegiuiții să pună mâna pe ea, și, pe când stătea în genunchi la rugăciune, sufletul i s-⁠a despărțit de trup. A murit mucenică în anul 304. Martirologiul Roman spune că mucenicia ei a avut loc la Corycus, în Cilicia Trahee.

Cinstirea

Trupul ei a fost pus într-⁠un sac cu nisip și aruncat în mare, dar după trei zile valurile l-⁠au adus la țărm, Claudiu l-⁠a găsit și l-⁠a îngropat după toate rânduielile creștine. Părticele din sfintele ei moaște se află la mănăstirile Kykkos din Cipru și Ierusalim din Beoția. Este zugrăvită cu un înger care stinge un rug. Condacul ei spune: „Înarmat-⁠ai sufletul tău cu credință și cu știință și ai rușinat pe vrăjmaș; stat-⁠ai înaintea lui Hristos în haină înroșită cu sângele tău și te veselești acum cu îngerii. Roagă-⁠te pentru noi, mucenică Haritina.”