Dionisie cel Mare

Sfântul Ierarh Dionisie cel Mare a fost patriarh al Alexandriei din 248 până la moartea sa, în 264, ucenic al lui Origen și cârmuitor bun al Bisericii în vremea prigoanelor lui Deciu și Valerian. Scrisorile lui, păstrate mai ales în scrierile lui Eusebiu, arată viața Bisericii din vremea sa. Este pomenit la 18 octombrie și la 19 ianuarie.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 190, la Alexandria, într-⁠o familie bogată și păgână. A citit mult și a studiat cu grijă învățăturile păgânilor. După tradiția păstrată, tânăr fiind, a citit epistolele Sfântului Apostol Pavel, a crezut în Hristos și a primit Botezul. Se mai spune că o vedenie i-⁠a poruncit să cerceteze și să combată ereziile ce amenințau Biserica. A intrat în Școala catehetică a Alexandriei, unde a fost ucenic al lui Origen și al patriarhului Heraclas, apoi conducător al școlii și preot, în jurul anului 231. În 248 a urmat lui Heraclas ca episcop al Alexandriei și patriarh al scaunului Sfântului Marcu.

Prigoanele

Eusebiu și Sfântul Vasile cel Mare l-⁠au numit cel Mare. A fost mai degrabă un bun cârmuitor decât un teolog, după cum a spus și Enciclopedia Catolică. În 249, o mulțime păgână a pornit în Alexandria o prigoană în care sute de creștini au fost bătuți, loviți cu pietre, arși sau uciși pentru că nu s-⁠au lepădat de credință. Dionisie a scăpat de ea. În ianuarie 250, împăratul Deciu a dat un edict de prigoană. Mulți creștini, de frică, s-⁠au lepădat prin jertfe, iar alții au căutat acte false că au jertfit. Cei care au refuzat au fost batjocoriți și, dacă au fost prinși, chinuiți și uciși. Mulți au fugit în deșert, unde mulți au murit de foame, de sete, de frig sau de atacul tâlharilor și al fiarelor.

Prefectul Aurelius Appius Sabinus l-⁠a căutat pe Dionisie și a trimis un ucigaș să-⁠l omoare. El s-⁠a ascuns trei zile, apoi a plecat cu slujitorii și cu alți frați credincioși în a patra noapte. A scăpat de soldați și s-⁠a așezat în deșertul Libiei, până la sfârșitul prigoanei din anul următor.

Cârmuirea Bisericii

În 251 l-⁠a sprijinit pe papa Corneliu în disputa cu Novațian, un preot învățat din Roma, care a întemeiat o biserică schismatică, cu o învățătură aspră împotriva celor ce se lepădaseră în prigoană. În schimb, Dionisie a poruncit ca nimănui să nu i se ia Sfânta Împărtășanie la ceasul morții, nici celor căzuți mai înainte. În 252 a izbucnit în Alexandria ciuma lui Ciprian, iar Dionisie, împreună cu alți clerici, a îngrijit bolnavii și muribunzii. Sub Valerian a fost întemnițat și apoi trimis în surghiun. Când a venit la putere Galien, el a eliberat pe toți creștinii din închisori și a chemat înapoi pe cei din exil, iar Dionisie a primit o scrisoare de la împărat, care le dădea siguranța să-⁠și redeschidă bisericile.

Scrierile

A scris multe scrisori către episcopi și clerici, între ele tâlcuiri la Evanghelia după Luca, la cea după Ioan și la Apocalipsă. A scris împotriva lui Sabeliu, împotriva lui Nepos și a milenismului și a fost cunoscut pentru epistola sa despre pocăință. A întocmit prima pascalie și are câteva canoane primite de Biserică. Se spune că Sfântul Vasile cel Mare a scris papei Damasus despre ajutorul trimis de Dionisie Bisericii din Cezareea.

Adormirea

A murit la 22 martie 264, după unii în 265, în al doisprezecelea an al lui Galien.