Haritina a Lituaniei

Cuvioasa Haritina a Lituaniei a fost o femeie de neam domnesc din Lituania încă păgână, care s-⁠a călugărit la Novgorod și a ajuns stareță a mănăstirii Sfinții Petru și Pavel. A trecut la Domnul în 1281 și este pomenită pe 5 octombrie. Viața ei scrisă nu s-⁠a păstrat, așa că se știe puțin, iar o parte din povestea ei vine din tradiția populară.

Obârșia

Din mărturiile păstrate, cea mai însemnată este inscripția de pe piatra ei de mormânt din biserica Sfinților Petru și Pavel de pe Dealul Sinicia din Novgorod: venea din neamul cnejilor lituanieni și era monahie a mănăstirii căreia îi aparținea acea biserică. S-⁠a născut pe vremea când Mindaugas întemeia Marele Ducat al Lituaniei. A doua jumătate a secolului al XIII-⁠lea a fost pentru Lituania un timp agitat și sângeros, iar mulți nobili lituanieni s-⁠au mutat cu familiile în ținuturile rusești. Printre ei, cneazul Dovmont (sfânt, † 1299) s-⁠a așezat la Pskov, iar Tautvilas a fugit cu toată curtea din Polațk la Novgorod.

După tradiția populară, tânăra Haritina a plecat și ea din patrie, împreună cu părinții. Se spune că a fost logodită cu cneazul Teodor Iaroslavici, fratele Sfântului Alexandru Nevski, dar Teodor a murit pe neașteptate în ajunul nunții, în 1233. Unii cercetători cred că tradiția o amestecă aici cu o altă mireasă a aceluiași cneaz. În 2009, istoricul literar lituanian Algimantas Bučys a presupus că Haritina ar putea fi fiica lui Tautvilas, fugită la Novgorod după uciderea tatălui ei de către Treniota.

Călugăria

Rămasă nemăritată, a primit tunderea monahală cu numele Haritina, care înseamnă „cea milostivă”, în mănăstirea Sfinților Petru și Pavel de pe Dealul Sinicia. Povestirea spune că nu mai căuta nimic în lume și voia să-⁠și închine viața lui Dumnezeu. Ca toate surorile, a împlinit ascultările, a crescut în smerenie, în înfrânare, în post și în rugăciune. Viața ei curată i-⁠a făcut pe cei din mănăstire s-⁠o aleagă stareță, iar până la sfârșit a rămas pildă de smerenie și de curăție pentru obște.

Cinstirea

După tradiția Bisericii, și-⁠a încheiat nevoințele pe 5 octombrie 1281, în ziua pomenirii Sfintei Muceniță Haritina. Curând după moartea ei, în mănăstire a început o cinstire locală. Este socotită ocrotitoarea Lituaniei, iar Biserica Rusă o prăznuiește pe 5 octombrie.