Onisim Pâlaev

Sfântul Sfințit Mucenic Onisim (în lume Mihail Vladimirovici Pâlaev) a fost episcop al Tulei, născut la 5 septembrie 1876 în satul Kuia, ținutul Belozersk, guvernământul Novgorod, și împușcat la 27 februarie 1938. A fost trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Rusă în 2001. Este pomenit la 14 februarie (27 februarie nou), iar în Soborul sfinților din Tula la 22 septembrie. Datele noastre mai dau 5 octombrie și 9 februarie, pe care izvorul nu le susține.

Preot de oștire

S-⁠a născut într-⁠o familie de citeț. În 1896 a absolvit seminarul din Novgorod și a început să slujească drept citeț la catedrala militară Arhanghelul Mihail din Kars. După câțiva ani, în 1902 sau 1904, a fost hirotonit preot și a slujit la regimentul 4 de pușcași. Când a început războiul ruso-⁠japonez și regimentul trebuia să plece pe front, părintele Mihail a privit războiul cu nemulțumire, socotind că poporul nu înțelege rostul lui și că urmările pot fi grele. Nu și-⁠a ascuns părerile, iar conducerea l-⁠a chemat de pe front și l-⁠a numit la regimentul 37 Ekaterinburg. Când a început războiul din 1914, a plecat pe front cu regimentul și a străbătut tot războiul alături de turma lui, ostașii. A fost ridicat la rangul de protoiereu.

În războiul civil a fost mai întâi scriitor al brigăzii 1, apoi, în 1918 și 1919, casier în divizia 11 din Nijni Novgorod a Armatei Roșii. În 1920 a fost numit preot la biserica Sfintei Treimi din Verhni Posad, Nijni Novgorod. A rămas văduv și la 13 martie 1926 a fost tuns în monahism, iar la 15 martie a fost hirotonit episcop de Krasnie Baki, vicar al eparhiei Nijni Novgorod. Hirotonia au săvârșit-⁠o mitropolitul Serghie și episcopii Damian (Voskresenski) și Macarie (Znamenski). Fiindcă i se interzisese ca timp de trei ani să locuiască în orașe mari „pentru participarea la un cerc teologic ilegal”, și-⁠a ales ca reședință Votkinsk, iar la 13 aprilie 1926 mitropolitul Serghie l-⁠a numit episcop de Votkinsk, vicar al eparhiei Sarapul.

Temnița și păstorirea la Tula

La 4 februarie 1928 a fost arestat „pentru răspândirea literaturii ilegale cu caracter contrarevoluționar” și la 22 iunie osândit la trei ani în lagărul special de la Solovki. Mai târziu povestea că în lagăr i se dăduse, între altele, sarcina de a aprinde farul de la Solovki; mergea acolo și pe furtună, întins în barcă, iar la sosire, din frig, nu putea aprinde felinarul. Înainte de sfârșitul pedepsei, la 3 ianuarie 1931, a primit alți trei ani de surghiun în Ținutul Nordului și a fost trimis la Arhanghelsk, unde a stat până în august 1933.

Imediat după eliberarea timpurie, din 22 noiembrie 1933, a fost numit episcop de Tula. În ciuda opreliștilor autorităților, a ajutat mulți clerici surghiuniți și arestați cu colete și scrisori, a pus în parohii preoții întorși din surghiun și din închisoare și le-⁠a dat ajutor material. A făcut tunderi în monahism, pe care autoritățile nu le aprobau. Catedrala eparhiei în vremea păstoririi lui a fost mica biserică Sfântul Ilie, fostă biserică de parohie, care la slujbele arhierești era plină de oameni.

Mucenicia

La 18 decembrie 1935 a fost arestat sub învinuirea că ar conduce o grupare contrarevoluționară și închis la Butîrka, în Moscova; odată cu el au fost arestate încă 26 de persoane, mai ales preoți și monahi. Prin hotărârea unei comisii speciale a NKVD a fost trimis pe cinci ani în Nord și a locuit la Kargopol. În ajunul Crăciunului, la 6 ianuarie 1938, a fost arestat din nou, la 13 ianuarie osândit la moarte și la 27 februarie împușcat.

La ședința Sfântului Sinod din 17 iulie 2001 s-⁠a hotărât trecerea numelui lui în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși ai secolului al XX-⁠lea. A fost înscris și în Soborul sfinților din Tula, care se prăznuiește la 22 septembrie.