Filip al Moscovei

Sfântul Sfințit Mucenic Filip al II-⁠lea a fost mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii din 1566 până în 1568, vestit pentru că a mustrat în față pe țarul Ivan cel Groaznic și crimele opricinicilor. A primit moarte mucenicească în 1569, la Tver.

S-⁠a născut la 11 februarie 1507 cu numele Feodor Stepanovici Colîciov, într-⁠o veche familie boierească din Moscova, din neamul lui Andrei Kobîla. Tatăl său l-⁠a pregătit pentru slujba curții, iar mama, Varvara, care s-⁠a călugărit sub numele Varsonofia, l-⁠a crescut în credință. A învățat să citească în Sfânta Scriptură și a primit deprinderi ostășești, dar se simțea mai atras de rugăciune și de cărți. Până la treizeci de ani a stat la curtea marelui cneaz Vasile al III-⁠lea. Izvoarele diferă asupra cauzei plecării lui din Moscova în 1537: după unele, familia lui a fost lovită de dizgrație în vremea răscoalei cneazului Andrei de Staritsa, după viața sa, a auzit în biserică, în timpul Liturghiei, cuvintele Evangheliei „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” și a hotărât să lase lumea. A plecat în taină, îmbrăcat ca un om de rând, a ajuns la lacul Onega, a fost găzduit în satul Hizna de Sidor Subota și a păscut un timp oile acestuia. Apoi a mers la mănăstirea Solovețki din Marea Albă, unde a fost primit ca frate, a tăiat lemne, a săpat pământul și a purtat pietre, lucrând și la fierărie și la brutărie. După un an și jumătate a fost tuns monah cu numele Filip, avându-⁠l ca părinte duhovnicesc pe starețul Iona Șamin.

În 1548, după ce egumenul Alexie s-⁠a retras din pricina vârstei, soborul l-⁠a ales pe Filip egumen. Sub el mănăstirea a ridicat două catedrale, o fabrică de cărămidă, mori de apă, magazii și o rețea de canale ce leagă șaptezeci și două de lacuri, iar el a muncit alături de ceilalți. Obștea a cunoscut o înnoire duhovnicească, a primit un nou tipic și cele mai multe din lucrările lui se păstrează și azi. Țarul, auzind de el, i-⁠a cerut să primească scaunul mitropolitan, vacant, al Moscovei. Filip a primit cu condiția ca Ivan să desființeze opricinina. A fost sfințit mitropolit la 25 iulie 1566.

După doi ani, Ivan a continuat omorurile sub acoperirea opricinii. Duminica Închinării Crucii, 2 martie 1568, când țarul a venit la Liturghie în catedrală, Filip a refuzat să-⁠l binecuvânteze și l-⁠a mustrat în public pentru măceluri. A urmat masacrul de la Novgorod. Țarul l-⁠a arestat în timpul Liturghiei din catedrala Adormirii, l-⁠a învinuit de vrăjitorie și purtări ușoare, iar un sinod l-⁠a caterisit în noiembrie 1568. A fost închis în mănăstirea Epifaniei, în lanțuri, cu o zgardă grea la gât, lăsat fără hrană zile în șir, apoi mutat la mănăstirea Otroci din Tver, unde, la 23 decembrie 1569, cu două zile înainte de Crăciun, a fost sugrumat de Maliuta Skuratov. Ca și când ar fi știut sfârșitul, ceruse să se împărtășească cu trei zile mai înainte.

În 1652, din inițiativa patriarhului Nikon, moaștele lui au fost aduse la Moscova, iar el a fost cinstit în toată Rusia ca sfânt ierarh. Se pomenește la 9 ianuarie, 3 iulie și 5 octombrie (Soborul ierarhilor Moscovei).