Andrei din Oxirinh

Cuviosul Andrei din Oxirinh (Egipt) este pomenit împreună cu cuvioșii Ioan, Iraclemon și Teofil din Oxirinh, nevoitori din pustia Egiptului în veacul al IV-⁠lea. Se prăznuiesc la 25 iunie și la 15 decembrie.

Toți patru erau copii de dregători ai orașului Oxirinh din Egiptul Mijlociu. Încă din vremea școlii s-⁠au împrietenit și, după ce au învățat științele lumești înalte, s-⁠au aprins de dorința de a dobândi înțelepciunea duhovnicească. Hotărând să se dăruiască nevoinței, s-⁠au retras în pustie, unde au întâlnit un om sfânt foarte bătrân, cu care au trăit un an, folosindu-⁠se de învățătura lui. Când a murit, cuvioșii au rămas acolo, dar s-⁠au așezat în locuri deosebite. Se hrăneau cu legume sălbatice, mâncând doar de două ori pe săptămână. Fiecare petrecea timpul singur prin munții și peșterile din jur, iar sâmbăta și duminica se adunau la rugăciune comună și erau învredniciți să primească Sfânta Împărtășanie de la un înger al lui Dumnezeu. Așa, după aproape șaizeci de ani, au adormit în pace.

În pustie i-⁠a întâlnit Cuviosul Pafnutie, care i-⁠a ascultat și le-⁠a scris povestea vieții. Pafnutie, nevoitor într-⁠una din mănăstirile pustnicești ale Egiptului, a lăsat o istorisire despre cum a aflat în pustie pe Cuviosul Onufrie cel Mare și pe alți pustnici. Voind să vadă dacă în pustia dinăuntru nu este vreun monah care să se lucreze Domnului mai mult decât el, a pornit cu puțină pâine și apă, patru zile fără să mănânce, și a găsit o peșteră cu un singur geam mic. Printre cei întâlniți au fost patru tineri, care l-⁠au primit cu bucurie, au mâncat cu el legume și au mulțumit lui Dumnezeu. La despărțire el i-⁠a rugat stăruitor să-⁠i spună numele: primul se numea Ioan, al doilea Andrei, al treilea Iracleamon, al patrulea Teofil, și i-⁠au rugat să le pomenească numele în fața fraților, iar el i-⁠a rugat să-⁠l pomenească și pe el în rugăciunile lor. Pafnutie s-⁠a întors cu mare bucurie și cu mâhnire totodată: mâhnire că a pierdut vederea și dulcea vorbă cu atât de mari slujitori ai lui Dumnezeu, iar bucurie că a primit binecuvântarea lor, a văzut un înger și a primit Împărtășania din mâinile îngerești. Povestirea lui a fost trimisă tuturor părinților din schit, care au citit-⁠o și au slăvit pe Dumnezeu.