Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Andronic Lucaș

Schiarhimandrit și stareț

Schiarhimandrit al Bisericii Georgiene, fost viețuitor la Pustia Glinsk, stareț; proslăvit în 2010; a murit în 1974.

Prăznuire
9 septembriestil vechi 22 septembrie
Adormit
1974secolul XX
Locul
Tbilisi

Viața

Preacuviosul Andronic Lucaș (în lume Alexei Andreevici Lucaș, 1889-1974) a fost schiarhimandrit al Bisericii Ortodoxe Georgiene, fost monah al Pustiei Glinsk, stareț, mort la Tbilisi. A fost slăvit ca preacuvios la 21 august 2010 de Biserica Ortodoxă Ucraineană, împreună cu alți monahi din Glinsk. Se pomenește la 9 septembrie (stil vechi). Izvorul nu spune că Biserica Georgiană l-⁠ar fi canonizat.

Viața

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani. După școala parohială, la șaptesprezece ani a intrat ca novice la Pustia Glinsk, sub îndrumarea ieromonahului Antonie (Vetro). În 1913, fiind novice, a fost mutat la mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului din Oș. După doi ani, în Primul Război Mondial, a fost mobilizat în armata rusă, a căzut prizonier la austrieci și a stat acolo trei ani și jumătate. În 1918 s-⁠a întors la Glinsk. În 1921 a făcut voturile monahale, cu numele Andronic. În anul următor puterea sovietică a desființat mănăstirea și el s-⁠a mutat la Rîlsk, unde a fost ucenic de chilie al episcopului Pavlin (Croșecikin) și a fost hirotonit ierodiacon. Anul următor a fost arestat, învinuit de activitate contrarevoluționară și osândit la cinci ani de lagăr la Kolîma, unde a lucrat ca infirmier în spitalul lagărului. În 1928 s-⁠a întors la Rîlsk și a fost hirotonit ieromonah de episcopul Pavlin.

În 1929, greu bolnav, a hotărât să primească marea schimă, dar s-⁠a însănătoșit și a continuat slujirea pastorală până în 1939, când a fost arestat iar și trimis iar la Kolîma. Șeful lagărului nu l-⁠a trimis la muncă împreună cu ceilalți deținuți, ci i-⁠a încredințat gospodăria lui, ceea ce probabil i-⁠a salvat viața. În 1948 s-⁠a întors la Pustia Glinsk, refăcută cu ani înainte, unde a fost decan. În 1955 a primit rangul de schiigumen. Credincioșii îl socoteau stareț sfânt: i se atribuiau darul de a prevesti viitorul, de a arăta oamenilor drumul cel mai sigur al mântuirii și de a vindeca prin rugăciune. Față de pelerini era deosebit de blând și bun.

Tbilisi și slăvirea

În 1961 puterea sovietică a închis a doua oară schitul Glinsk. Schiigumenul Andronic, cu un grup de monahi, a plecat la Tbilisi și s-⁠a așezat lângă biserica Sfântul Alexandru Nevski, al cărei paroh era alt fost monah din Glinsk, mitropolitul Zinovie (Mazuga) de Stepanavan. A continuat să primească credincioși și să țină o vastă corespondență. În 1963 a primit rangul de schiarhimandrit. A adormit în 1974 și a fost îngropat la Tbilisi. La 21 august 2010, schiarhimandritul Andronic, împreună cu mitropolitul Zinovie și schiarhimandritul Serafim (Romanțov), a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană la Pustia Glinsk, în slujba condusă de mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului.

Prăznuiți în aceeași zi 9 septembrie