Ciaran de Clonmacnoise

Cuviosul Ciaran de Clonmacnoise a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Irlandei și întâiul egumen al mănăstirii Clonmacnoise. Este numit uneori Ciaran cel Tânăr, spre a fi deosebit de Sfântul Ciaran cel Bătrân, episcop al Osraigei din veacul al V-⁠lea. Numele lui apare în multe forme: Kieran, Kyran, Queran.

S-⁠a născut în jurul anului 516 în comitatul Roscommon, în Connacht, ca fiu al unui dulgher și făuritor de care; după tradiție se numea Ciarán mac an tSaeir, „fiul dulgherului”. Din copilărie a păscut vitele. A fost ucenicul Sfântului Finian la Clonard și a ajuns el însuși învățător. Sfântul Columba de Iona a spus despre el: „A fost o lampă care ardea cu lumina înțelepciunii”. Pe la 534 a plecat din Clonard la Inishmore, la Sfântul Enda din Aran, care l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a sfătuit să ridice o biserică și o mănăstire în mijlocul Irlandei. Mai târziu a mers la Sfântul Senan, pe insula Scattery (vreo 541). În 544 s-⁠a așezat în cele din urmă la Clonmacnoise, unde a întemeiat mănăstirea împreună cu zece tovarăși. Ca egumen a lucrat la primele clădiri, dar la vreo șapte luni după aceea a murit de ciumă, în jurul vârstei de treizeci și trei de ani (anul morții se dă între 546 și 549).

Despre el se povestesc multe legende. Una dintre cele mai cunoscute spune că vaca lui, pe care o luase cu el la Clonard și care dădea lapte tuturor celor din mănăstire, a dat pergamentul pentru Cartea Vacii Cenușii (Leabhar na hUidre), una dintre cele mai vechi și mai însemnate culegeri literare irlandeze, alcătuită de un copist din Clonmacnoise în 1106. Altă istorisire spune că și-⁠a împrumutat un exemplar al Evangheliei după Matei unui coleg și, când Finian a pus la încercare clasa, Ciaran știa doar jumătate. Colegii l-⁠au numit „Ciaran jumătate-⁠de-⁠Matei”, dar Finian le-⁠a spus: „Nu Ciaran jumătate-⁠de-⁠Matei, ci Ciaran jumătate-⁠din-⁠Irlanda, căci el va avea jumătate din țară, iar noi ceilalți cealaltă jumătate”. Se mai spune că o vulpe tânără ducea scrierile lui la învățătorul său și că ceilalți sfinți irlandezi l-⁠au pizmuit atât de mult că toți, afară de Columba, s-⁠au rugat pentru moartea lui timpurie, iar el le-⁠ar fi cerut ucenicilor să-⁠i lase oasele pe deal și să păstreze duhul, nu moaștele.

Mănăstirea Clonmacnoise a ajuns unul dintre cele mai de seamă centre de învățătură și viață duhovnicească din Irlanda. Egumenia, numită „Comarba al Sfântului Ciaran”, nu a fost ereditară, ca semn al obârșiei umile a întemeietorului. A supraviețuit prădăciunilor vikingilor și războaielor anglo-⁠normande și a fost distrusă abia în 1552, la desființarea mănăstirilor. Ruinele există și azi, iar toiagul Clonmacnoise se păstrează în Muzeul Național al Irlandei. Se prăznuiește la 9 septembrie.