Ioanichie de la Rakotinci

Ioanichie de la Rakotinci (1847-1940) a fost ieromonah și arhimandrit, întemeietorul sau înnoitorul mănăstirii Sfântul Ilie din Rakotinci, lângă Skopje, cinstit de popor ca doctor și făcător de minuni. Cinstirea lui este însă însoțită de o dispută despre canonicitate: proclamarea lui ca sfânt în 2017 a făcut-⁠o Biserica Ortodoxă Macedoneană, pe care celelalte Biserici ortodoxe locale nu o recunosc, iar izvoarele nu menționează o canonizare de către o Biserică canonică.

Viața

Potrivit autobiografiei sale din 19 martie 1930, s-⁠a născut la 7 (20) ianuarie 1847 la Ohrid, în familia lui Gheorghi și Sofia Cheșmedjiev, pe vremea stăpânirii otomane; izvorul sârbesc dă data de 20 ianuarie. A urmat școala grecească din orașul natal și a devenit slujitor al Bisericii în cadrul Exarhatului bulgar. Un izvor spune că a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Marcu, ctitoria Mrnjavcevicilor. În 1875, mitropolitul Teodosie al Skopjei l-⁠a hirotonit ieromonah.

Fie în 1875, fie în 1880, a întemeiat la Rakotinci, lângă Skopje, mănăstirea Sfântul Ilie, sfințită de mitropolitul Teodosie; izvorul sârbesc spune că a înnoit-⁠o și că a fost arhimandrit și stareț al ei. A fost om învățat, socotit cel mai cărturar din împrejurimi, și a călătorit la locurile sfinte, între care Mormântul Domnului, de unde localnicii îi ziceau „Dedo Adjia”, adică Moșul Hagiu. A predat la școala bulgară din curtea mănăstirii, a fost uneori învățător și judecător local, iar oamenii veneau la el și pentru vindecare, căci cunoștea medicina.

A fost duhovnicul lui Varnava Rosici, pe când viitorul patriarh conducea mitropolia Skopjei. Se păstrează vorbele mitropolitului Iosif Cvijovici despre el: „Eu sunt episcop după rang, iar tu după fapte”. După ce Ohridul a intrat în Regatul Serbiei, în 1913, Ioanichie a fost asuprit de noile autorități și de episcopii favorabili sârbilor din pricina sprijinului dat Exarhatului bulgar. În 1918 a primit ordinul „Sfântul Alexandru”. A murit la Rakotinci, la 23 ianuarie 1940 după izvorul bulgar, la 24 ianuarie după cel sârbesc.

Moaștele și proclamarea ca sfânt

Localnicii l-⁠au cinstit multă vreme ca pe un sfânt. În 1986 moaștele lui au fost aflate neputrezite în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din sat. Izvorul sârbesc spune că s-⁠a proslăvit prin moaște nestricate și prin vindecări mari, de aceea i se zice „făcătorul de minuni din Rakotinci”. Moaștele se păstrează în biserica „Sfântul Clement al Ohridului” din Skopje.

În 2017, în catedrala din Skopje, arhiepiscopul Ștefan al Ohridului și Macedoniei, împreună cu mitropoliții Bisericii Ortodoxe Macedonene, a proclamat sfânt pe Ioanichie, cu prilejul a 50 de ani de la declararea autocefaliei acelei Biserici, nerecunoscută de Bisericile ortodoxe locale. Troparele i-⁠au fost scrise de imnograful Patriarhiei Ecumenice, părintele Atanasie Simonopetritul. Arhiepiscopul Ioan al VI-⁠lea al Ohridului, din Biserica canonică, a scris că proclamarea nu trebuie făcută, fiindcă Ioanichie ar fi fost cleric sârb, iar Biserica Macedoneană este în schismă. Izvoarele se contrazic și asupra apartenenței lui: cel sârbesc îl numește ieromonah al Bisericii Sârbe, cel bulgar, cleric bulgar din Macedonia.

O părticică din moaște se află la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Veria, iar în Grecia este cinstit ca făcător de minuni și vindecător. Izvoarele noastre nu dau o zi de prăznuire.