Filaret de la Glinsk

Sfântul cuviosul Filaret de la Glinsk (1773-1841), în lume Toma Danilevski, a fost egumen și înnoitor al Pustiei Glinsk, în Ucraina de azi. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) pentru cinstire locală. Este pomenit la 31 martie (după calendarul vechi), ziua morții lui, și în Soborul sfinților de la Glinsk.

Tinerețea și drumul spre monahism

S-⁠a născut în 1773 (unele izvoare dau 1777) în vestul Ucrainei, într-⁠o familie de cazaci ortodocși. După ce a învățat carte, a intrat ca citeț la biserica din sat, dar curând a plecat să călătorească pe la locurile sfinte și s-⁠a oprit la Lavra Peșterilor din Kiev. A trăit acolo destulă vreme, în ascultarea de frate de chilie și de cântăreț (canonarh). În 1802 s-⁠a mutat la Pustia Peșterilor Sofroniev-⁠Molcensk, unde a fost orânduit citeț de tipic (ustavnic) și, în același an, a fost tuns în monahism cu numele Filaret. În 1803 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1806 ieromonah. A fost făcut econom (blagociunul) al mănăstirii și s-⁠a dăruit cu mare lepădare de sine diferitelor nevoințe monahale: singurătate, tăcere, post, priveghere, metanii și rugăciune neîncetată. Îi plăcea să scrie cărți de muzică și a scris patru irmologhioane întregi.

Înnoitorul pustiei Glinsk

La 11 mai 1817 părintele Filaret a fost numit ctitor la Pustia Glinsk a Nașterii Maicii Domnului, care ajunsese în mare decădere, atât materială, cât și duhovnicească. S-⁠a apucat de îndreptarea lucrurilor cu toată râvna: a oprit primirea femeilor în chilii, a introdus în slujbă rânduiala Sfântului Munte Athos și, ca tipicar pildnic, a adus în mănăstire rânduială și frumusețe. La 5 iulie 1821 a fost prezentat personal împăratului Alexandru I și a cerut mărirea schemei pustiei, danie de 300 de desetine de pădure și plata datoriilor mănăstirii. Împăratul a fost de acord să ajute.

Vestea înfloririi pustiei a atras mulți binefăcători. Au apărut în mănăstire clădiri noi, s-⁠a înnoit sacristia, iar monahii erau o școală de evlavie și un exemplu de virtute.

Scrierile și cinstirea

Muncii lui îi aparțin patru statute, scrise după rânduiala de obște a Athosului, pentru mănăstirile de maici din eparhiile Kursk, Orenburg și Ecaterinburg, precum și „Învățătură lărgită către monahul nou-⁠tuns”, tipărită în 1824 și trimisă în toate eparhiile Bisericii Ruse. Egumenul Filaret a lăsat monahilor îndrumări ascetice, între care „Înainte și după tundere” și „Despre slujba duhovnicului care slujește călugărițelor”. Pe baza tradiției orale a alcătuit „Istoria pustiei de bărbați Glinsk a Nașterii Maicii Domnului”.

A trecut la Domnul la 31 martie (12 aprilie) 1841, în mănăstirea încredințată lui. La 8 mai 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei) a hotărât canonizarea a treisprezece nevoitori de la Glinsk, între care Filaret; la 25 martie 2009 au mai fost adăugate trei nume. Pomenirea comună în Soborul sfinților de la Glinsk a fost fixată la 22 septembrie pe stil nou. După revoluția bolșevică mănăstirea a fost închisă și a fost redeschisă abia după destrămarea URSS și dobândirea independenței de către Ucraina, în august 1994.