Sari la conținut

Sfântul Drept

Ioachim

Tatăl Maicii Domnului

Soțul dreptei Ana și tatăl Fecioarei Maria, bunicul după trup al Domnului Iisus Hristos.

Prăznuire
9 septembriestil vechi 22 septembrie
Născut
100 î.Hr.secolul I î.Hr.
Locul
Ierusalim
Ceata
Drepți

Viața

Sfântul Drept Ioachim a fost, după tradiția Bisericii, soțul Sfintei Ana, tatăl Preasfintei Fecioare Maria și bunicul după mamă al Domnului Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă îl numește, împreună cu Ana, Dumnezeiesc Strămoș. Povestea lor apare întâia oară în Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-⁠lea. Ioachim este pomenit la 9 septembrie, împreună cu Ana, a doua zi după Nașterea Maicii Domnului.

Neamul lui

Evangheliile canonice nu spun nimic despre părinții Fecioarei Maria și nu-⁠i numesc. Potrivit vieții scrise de Sfântul Dimitrie al Rostovului, Ioachim se trăgea din regele David prin Natan: din Natan s-⁠a născut Levi, din Levi Melhi și Panthir, din Panthir Varpanthir, iar din Varpanthir Ioachim. Ana era fiica preotului Matan, din seminția lui Levi. După tradiție locuiau la Nazaret, în Galileea, și erau oameni bogați și cu frică de Dumnezeu, care dădeau mult celor săraci.

Rugăciunea pentru copil

Cuplul n-⁠avea copii și își petrecea viața în durerea aceasta, căci în vremea aceea lipsa copiilor era socotită rușine. Într-⁠o zi mare de sărbătoare, Ioachim a mers la Ierusalim cu darurile lui, dar preotul nu le-⁠a primit, pentru că el „nu dăduse urmaș lui Israel". Întristat, a plecat în pustie, la turmele lui, și a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, spunând că nu va mânca și nu va bea până ce Domnul nu va căuta spre el. Ana, rămasă acasă, se ruga și ea.

Îngerul Domnului s-⁠a arătat amândurora și le-⁠a vestit că rugăciunea li s-⁠a auzit și că vor avea o fiică, despre care se va vorbi în toată lumea. Ioachim s-⁠a întors, iar Ana l-⁠a întâmpinat la Poarta de Aur din Ierusalim și l-⁠a îmbrățișat, spunând că a primit binecuvântarea Domnului și că nu mai este fără copii. Apoi Ioachim a adus daruri la templu și n-⁠a aflat păcat în sine.

Nașterea și închinarea Fecioarei

Ana a născut în luna a noua pe Maria. Când fetița a împlinit trei ani, părinții ei au adus-⁠o la templu, după făgăduința pe care o făcuseră. Aceasta este amintită de praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului. După tradiție, Ioachim a adormit la câțiva ani după aceea, la optzeci de ani. Ana, la șaptezeci de ani, a murit după alți doi ani, rămânând lângă templu și fiica ei. Tradiția orientală spune că au murit la Ierusalim.

Cinstirea

Praznicele legate de ei sunt Zămislirea Sfintei Ana, la 9 decembrie, care se află la nouă luni de la Nașterea Maicii Domnului, și Soborul Sfinților Ioachim și Ana, la 9 septembrie. Troparul zilei îi laudă ca pe niște drepți care, trăind sub Lege, au născut pe Pruncul dat de Dumnezeu.

Cinstirea Sfintei Ana este atestată în Răsărit din secolul al VI-⁠lea, iar cea a lui Ioachim este mai nouă și s-⁠a răspândit în Occident în secolul al XVI-⁠lea. Biserica Sfânta Ana din Ierusalim, ridicată în 1142 lângă Poarta Leilor și Scăldătoarea Vitezda, stă după tradiție pe locul casei lor. Romano-⁠catolicii îl pomenesc la 26 iulie, împreună cu Ana, și îl socotesc ocrotitorul taților, al bunicilor și al soților.

Prăznuiți în aceeași zi 9 septembrie