Nichita din Constantinopol

Fericitul Nichita din Constantinopol, scribul (hartofilax) din orașul împărătesc, a trăit, după cum se socotește, în secolele al XI-⁠lea sau al XII-⁠lea. Era numit „cel ascuns” fiindcă locuia în mijlocul zgomotului orașului și făcea acolo nevoințe ascunse de evlavie. Se pomenește la 9 septembrie. În icoane este zugrăvit în picioare, cu un sul în mână. Izvoarele nu dau anii nașterii și morții lui.

Povestea din viață

După Viața lui, Nichita avea doi prieteni: un preot și diaconul Sozont. Din anumite pricini aceștia s-⁠au certat. Când preotul a murit, Sozont s-⁠a întristat mult că nu apucase să se împace cu el, și a spus unui bătrân nevoitor păcatul care îi muncea conștiința. Bătrânul i-⁠a poruncit să dea o scrisoare celui dintâi pe care îl va întâlni la miezul nopții la biserica Sfintei Sofia. Cel dintâi a fost Nichita, care era pe atunci hartofilax. Citind scrisoarea, a plâns și a spus că cele cerute sunt mai presus de puterile lui, dar că, prin rugăciunile bătrânului care l-⁠a trimis pe Sozont, va face ce va putea. În fața ușilor bisericii, Nichita a făcut o metanie, zicând: „Doamne, deschide-⁠ne ușile milostivirii Tale”, și ușile s-⁠au deschis singure. A început să se roage, lăsându-⁠l pe diacon la prag, și Sozont a văzut că îl înconjoară o lumină minunată. După rugăciune au ieșit, iar ușile s-⁠au închis singure.

Când se apropiau de biserica Maicii Domnului din Vlaherne, Nichita s-⁠a rugat iarăși, și ușile s-⁠au deschis înaintea lor. În biserică s-⁠a făcut lumină, din altar au ieșit două șiruri de preoți, între care și prietenul diaconului. Atunci Nichita a zis lui Sozont să stea de vorbă cu fratele lui și să încheie dușmănia dintre ei. Îndată preotul și diaconul s-⁠au închinat unul altuia, s-⁠au îmbrățișat cu dragoste și s-⁠au împăcat. Când preotul s-⁠a dus înapoi, ușile s-⁠au închis singure. Nichita i-⁠a spus diaconului să-⁠și mântuiască sufletul, iar părintelui care l-⁠a trimis să-⁠i spună că curăția rugăciunilor lui și nădejdea în Dumnezeu pot ridica și pe cei morți. După aceste cuvinte, după izvoare, Nichita a devenit nevăzut pentru Sozont. Diaconul s-⁠a întors la bătrânul duhovnic și i-⁠a mulțumit cu lacrimi, iar Nichita, plăcutul ascuns al lui Dumnezeu, a ridicat păcatul de pe cel viu și de pe cel mort.