Zinovie Majuga

Sfântul Zinovie Majuga (1896-1985), în schimă Serafim, a fost mitropolit al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, născut la Hluhiv, în Ucraina, și mort la Tbilisi. Monah crescut la mănăstirea Glinsk, a trecut prin închisoare și surghiun în anii prigoanei sovietice, apoi a slujit zeci de ani în Georgia, ca ierarh smerit, duhovnic căutat și rugător. Este cinstit ca unul dintre sfinții de la Glinsk, pomeniți împreună la 9 (22) septembrie.

Copilăria și Glinsk

S-⁠a născut la 14 septembrie 1896, în orașul Hluhiv din gubernia Cernigov, în familia unui muncitor, și numele său de botez era Zaharia Ioachimovici Majuga. A rămas orfan de timpuriu, a fost crescut în casa unui unchi și a trăit în sărăcie. A fost dat la casa de muncă a pustiei Glinsk, unde a absolvit școala parohială și a învățat croitoria. În 1912 a devenit novice la Glinsk, iar duhovnicul lui a fost părintele Gherasim.

În Primul Război Mondial a fost chemat în armata activă, unde și-⁠a răcit picioarele și s-⁠a îmbolnăvit de eczemă, care l-⁠a chinuit toată viața. Mai târziu li s-⁠au adăugat tromboflebita și răni care nu se vindecau. După demobilizare s-⁠a întors la Glinsk. În iunie 1920 a fost tuns rasofor, iar în martie 1921 monah, cu numele Zinovie, după Sfântul Sfințit Mucenic Zinovie de la Egeea. Se spune că ar fi fost tuns de Buna Vestire din 1917, dar datele din arhive nu confirmă aceasta.

Caucazul, închisoarea și surghiunul

În 1922, după închiderea pustiei Glinsk, s-⁠a mutat în Caucaz și s-⁠a așezat la mănăstirea Adormirii din Drandî, lângă Suhumi. A fost hirotonit ierodiacon, iar în 1925 ieromonah. Între 1925 și 1930 a slujit la biserica Sfântului Nicolae din Suhumi. Împreună cu alții a organizat în munți o obște monahală, în care locuiau bătrâni din diferite mănăstiri, din Lavra Peșterilor din Kiev, de la Pocaev și din alte locuri. După câțiva ani a fost izgonit din Georgia de autorități și s-⁠a așezat la Rostov pe Don, unde a slujit la biserica Sfânta Sofia.

În 1936 a fost arestat și condamnat la surghiun în Asia Centrală. Șapte luni a stat într-⁠un loc de triere, unde s-⁠a îmbolnăvit de malarie, apoi a fost trimis în Ural, unde a petrecut cinci ani. În detenție a continuat să slujească: a botezat, a spovedit și a înmormântat deținuți, folosind în loc de epitrahil un prosop.

Slujirea în Georgia

După eliberare s-⁠a întors în Georgia. La Tbilisi l-⁠a cunoscut pe Patriarhul Calistrat al Georgiei și, cu binecuvântarea lui, a slujit din 1942 până în 1945 la catedrala Sioni a Adormirii și a fost duhovnic al schitului Sfânta Olga din Mțheta. În 1945 a fost ridicat la rangul de egumen. Între 1945 și 1947 a slujit la biserica Sfântului Nicolae din satul Kirovo (Armenia), iar între 1947 și 1950 a fost paroh la biserica Sfântului Duh din Batumi. În 1950 a devenit arhimandrit și paroh al bisericii Alexandru Nevski din Tbilisi. La 11 iunie 1952 a fost numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Georgiene.

La 30 decembrie 1956 a fost hirotonit episcop, iar la 6 martie 1957 a fost numit episcop de Stepanovan, vicar al Patriarhului întregii Georgii. În 1960, Patriarhul Efrem al II-⁠lea l-⁠a mutat la scaunul Tetrițkaro. În 1972 a fost înălțat la rangul de mitropolit.

Până la sfârșitul vieții a locuit într-⁠o chilie de lângă biserica Alexandru Nevski din Tbilisi și a refuzat propunerea patriarhului de a se muta într-⁠o reședință potrivită demnității sale. A slujit Liturghia în fiecare zi. Printre fiii lui duhovnicești s-⁠a numărat viitorul patriarh Ilia al II-⁠lea, pe care l-⁠a tuns în monahism. A fost respectat de patriarhii Moscovei Alexei I și Pimen. Cu doi ani înainte de moarte a primit în taină marea schimă, cu numele Serafim, după Sfântul Serafim de Sarov.

În 1975, împreună cu schiarhimandritul Vitalie (Sidorenko), a întemeiat în casa acestuia din suburbia Didube a Tbilisi-⁠ului mănăstirea de maici Sfânta Rusie-⁠Iviron, care a devenit, după unele aprecieri, un centru duhovnicesc rus al Transcaucaziei. Fiu duhovnicesc al său a fost arhimandritul Modest (Potapov), care a reînnoit și el două mănăstiri la Rostov pe Don.

Darul înainte-⁠vederii

Sfântul a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul de a vedea atât cele viitoare, cât și pe cele întâmplate. A prevestit multe din soarta fiilor săi duhovnicești și i-⁠a ferit de neplăceri. Vedea starea lăuntrică a omului și știa pe ce cale trebuie să conducă fiecare suflet spre mântuire.

A prezis de mai multe ori preoția unor oameni care nici nu se gândeau la ea. Fiind într-⁠o zi în satul Burdino cu ucenicul său de chilie, Alexandru, i-⁠a spus că ar fi bine să meargă și el pe calea slujirii. Alexandru a răspuns că este prea timid, iar păstorirea cere să stai mereu printre oameni. Sfântul i-⁠a spus că trebuie să meargă la seminar. Preziceria s-⁠a împlinit la câțiva ani după moartea ierarhului, în 1985. Alexandru a intrat la Seminarul din Moscova și a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Alexandru, iar anul următor preot de Patriarhul Ilia al II-⁠lea, la catedrala Sioni. După Academia din Moscova, a rămas acolo ca profesor. Azi este protoiereul Alexandru Cesnokov, în eparhia Ecaterinodar și Kuban.

Moartea și proslăvirea

A adormit întru Domnul la 8 martie 1985. Slujba de înmormântare după rânduiala monahală a fost săvârșită de Patriarhul Ilia al II-⁠lea, iar sfântul a fost îngropat lângă zidul de nord al bisericii Alexandru Nevski din Tbilisi.

La 25 martie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-⁠a trecut în rândul sfinților cinstiți local, cu ziua de pomenire 9 septembrie după calendarul vechi. Slujba proslăvirii a avut loc la 21 august 2010 la Glinsk, sub conducerea mitropolitului Vladimir al Kievului. La 30 noiembrie 2017, Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut în rândul sfinților cinstiți în toată Biserica, în soborul sfinților de la Glinsk, cu pomenire comună la 9 (22) septembrie. S-⁠a arătat atunci că și Biserica Georgiană, în jurisdicția căreia și-⁠a încheiat slujirea, îl cinstește ca nevoitor și sprijină proslăvirea lui în soborul de la Glinsk.

A primit mai multe distincții bisericești, între care ordinele Sfânta Nina clasa I și a II-⁠a (Biserica Georgiană), Sfântul Vladimir clasa I (Biserica Rusă), Apostolul Marcu clasa a II-⁠a (Patriarhia Alexandriei), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe clasa I și a II-⁠a (Biserica Georgiană) și Sfinții Chiril și Metodie clasa a II-⁠a (Biserica Ținuturilor Cehe și a Slovaciei).