Antigiu

Sfântul Ierarh Antigiu a fost un episcop franc, cinstit ca sfânt în Biserica Catolică. A murit înainte de secolul al IX-⁠lea într-⁠un sat numit azi Saint-⁠Anthot, în Burgundia, și a fost îngropat acolo. Nu se știe nimic despre viața lui; a fost probabil unul dintre numeroșii episcopi itineranți, fără scaun fix, care mergeau prin Europa acelei vremi, convertind popoare barbare și păgâne și întemeind biserici și eparhii.

De teama prădăciunilor normande, preotul Aimon i-⁠a dus trupul la Chiney, în departamentul Saône-⁠et-⁠Loire, apoi în Italia, cel mai probabil în ianuarie 887, când normanzii amenințau provincia și orașul Autun. Trupul a fost așezat în cele din urmă în mănăstirea Sfinților Faustin și Iovita din Brescia, întemeiată cu puțini ani înainte de Rampert, al cărei egumen a fost apoi Aimon timp de opt ani și jumătate. Sfântul a fost socotit pe rând episcop de Brescia sau de Toulon și altceva. Moaștele lui se păstrează și azi în biserica Sfinților Faustin și Iovita din Brescia, în altarul Nașterii, într-⁠o urnă de marmură din secolul al XVII-⁠lea cu inscripția „S. ANTIGY / EP.”. Se pomenește la 14 noiembrie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.