Antim Orbul din Cefalonia

Cuviosul Antim Orbul din Cefalonia, numit și misionarul orb al Mării Egee, s-⁠a născut în 1727 la Lixouri, în Cefalonia, și a adormit în 1782. A primit la botez numele Atanasie. La șapte ani și-⁠a pierdut vederea din cauza variolei, dar a primit-⁠o înapoi, după un serviciu de patruzeci de liturghii cerut de mama sa, Atzoleta, pentru vindecarea lui.

La douăzeci de ani a urmat meseria tatălui său, Ioan Kouroukli, om de mare cunoștință pe mare, și a călătorit cu el pe multe mări. La Constantinopol tatăl a murit de ciumă. În 1750, comandantul corabiei, mulțumit de el, i-⁠a propus să-⁠i fie ginere, iar Atanasie a primit. În dimineața nunții s-⁠a trezit orb de tot și a spus: „Acum am înțeles că sunt orbit de Dumnezeu”. De atunci a rămas cu porecla de Teotiflos.

Înțelegând că aceasta era voia Domnului, a lăsat lumea și a plecat la Sfântul Munte, unde a fost tuns monah cu numele Antim, probabil în preajma Mănăstirii Iviron. S-⁠a nevoit acolo și a luat parte la mișcarea colivadilor. După moartea bătrânului său, a ieșit în lume ca să propovăduiască și să apere de neștiință și de trecerea la islam pe ortodocșii greci aflați sub jugul turcesc.

Prima călătorie misionară a dus-⁠o în Chios, apoi în Sifnos, Paros și Naxos. Pe corabia spre Paros a potolit prin rugăciune o furtună. La Naxos, între ascultători, se afla tânărul Nicolae Kalivursis, viitorul Sfânt Nicodim Aghioritul. A mers apoi în Ios și în Țara Sfântă. A doua călătorie l-⁠a purtat prin Castelorizo, unde a oprit o secetă prin rugăciune și a ridicat o mănăstire stavropighială (1761), apoi în Astipalea, unde a rămas nouă ani și a ctitorit Mănăstirea Maicii Domnului Portaitissa. Acolo, după tradiție, a scăpat insula de un șarpe uriaș. Calomniat de unii localnici, a fost scos nevinovat la o judecată publică și a hotărât să plece.

La sfârșitul lui 1768 a ajuns la Lixouri și a refăcut din temelii Mănăstirea Sfintei Parascheva din Lepeda, dărâmată de cutremurele din 1766 și 1767. A lăsat obștii un regulament monahal, numit Testamentul Sfântului Antim. În 1777 l-⁠a primit în vizită pe Sfântul Cosma Etolianul. A mai vestit Evanghelia în Citera, în Peloponez, în Creta și în Sfakia, și a întemeiat sau înnoit șase mănăstiri, fără să le fi văzut vreodată cu ochii trupului. Făcând un drum în Mani, a primit descoperire că i se apropie sfârșitul și s-⁠a întors la Lepeda. A bolit de gălbinare și a adormit la 4 septembrie 1782.

În 1800 moaștele lui au fost scoase din pământ, găsite de culoarea șofranului și răspândind bună mireasmă. Din ele se păstrează astăzi numai antebrațul drept, în Mănăstirea Portaitissa din Astipalea, al cărei ocrotitor este. Canonizarea lui s-⁠a făcut la 30 iulie 1974, iar pomenirea lui este la 4 septembrie (stil nou).