Antonie din Scitopole

Sfântul Mucenic Antonie din Scitopole (început de veac IV) a pătimit în Scitopole, în Palestina, între alți șaizeci de mucenici pomeniți în mai multe calendare. Din voia lor au stat înaintea dregătorului ținutului și i-⁠au mustrat firea neomenoasă, apoi au răsturnat și au sfărâmat altarele zeilor. Păgânii mâniați i-⁠au bătut până la moarte. Trupurile mucenicilor au fost îngropate de creștini, iar mai târziu, pe locul osândei, s-⁠a ridicat o biserică. Se prăznuiesc la 17 mai. Numele lui nu este cuprins în Mineiul actual al Bisericii Ruse.

O scurtă viață a mucenicilor din Scitopole se află într-⁠un manuscris atonit. Este cu putință ca ei să fie aceiași cu cei șase tineri pomeniți în scrierea lui Eusebiu de Cezareea, care, venind la proconsulul Urban, s-⁠au mărturisit creștini și au fost tăiați cu sabia. În Sinaxarul Bisericii Constantinopolului din veacul al X-⁠lea și în Tipicul Bisericii celei Mari din același veac, la 4 mai, se află pomenirea mucenicilor din Scitopole și arătarea că sinaxa în cinstea lor se săvârșește în biserica Maicii Domnului din Halcopratia, în paraclisul Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului. La 5 mai pomenirea mucenicilor este însemnată în Sinaxarul lui Petru din veacul al XI-⁠lea și în alte sinaxare. Cea mai veche mărturie a cinstirii mucenicilor din Scitopole în Rusia este pomenirea lor în mineiele Evangheliei lui Ostromir din 1056 și 1057 și într-⁠o Evanghelie din veacul al XII-⁠lea. În prima jumătate a veacului al XII-⁠lea s-⁠a tradus în Rusia Proloagul în proză, în care, la 4 mai, a fost cuprinsă pomenirea lor. În Marile Minee Citite sunt așezate pomenirea și stihul mucenicilor.