Veniamin Famințev

Sfântul Sfințit Mucenic Veniamin Famințev (Veniamin Ivanovici Famințev) a fost protoiereu al Bisericii Ruse, născut la 19 ianuarie 1873 la Kolomna și împușcat la 14 martie 1938 pe câmpul de tir de la Butovo, lângă Moscova. A slujit în bisericile din gubernia Moscova, din 1919 la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Meșcerino. În 2003 a fost numărat în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Este pomenit la 1 martie după calendarul vechi (14 martie după cel nou), ziua morții lui, și în Soborul noilor mucenici din Butovo. În unele liste ale victimelor represiunii numele de familie apare și ca Fomințev.

Tinerețea

S-⁠a născut la 19 ianuarie 1873 la Kolomna, în familia preotului Ioan Famințev și a soției lui, Maria. Tatăl slujea ca preot la biserica Sfinții Petru și Pavel din Kolomna. A învățat la școala teologică din Kolomna, apoi la seminarul teologic din Moscova, pe care l-⁠a terminat în 1893. În 1894 a intrat psalt la biserica din orașul Klin. După baza de date „Amintiri despre Gulag și autorii lor”, la 18 mai 1894 a fost numit psalt la biserica Adormirii din Klin. A dat și examenul de învățător la școala bisericească și a muncit fără plată ca învățător pe lângă catedrala Sfintei Treimi din Klin.

Slujirea

În 1901 a fost hirotonit diacon la biserica Acoperământului din satul Karpovo, ținutul Bogorodsk. În 1906 a fost hirotonit preot și numit la biserica Sfintei Treimi din satul Troițkoe-⁠Zotovo, ținutul Bronnițî. Între 1912 și 1917 a fost în clerul bisericii Schimbării la Față din satul Gari, ținutul Dmitrov. În 1918 a fost mutat la biserica Înălțării Sfintei Cruci din Kolomna. Din 1919 a slujit la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Meșcerino, ținutul Kolomna. După „Arbore”, a ajuns paroh al acestei biserici în mai 1919, curând după o epidemie de tifos în parohie. În 1925 a fost ridicat la rangul de protoiereu, iar în 1931 a primit cruce cu podoabe. În 1897 s-⁠a căsătorit cu Antonina Vasilievna Famințeva. După baza de date citată, au avut trei copii, dar în materialele de viață ale Mitropoliei Moscovei se vorbește de doi: fiul Serafim și o fiică. Serafim, bolnav din naștere, a murit în 1934, la douăzeci și cinci de ani, fiica trăia separat, iar soția lui Famințev murise până atunci.

Arestarea și mucenicia

În 1936 sfatul sătesc din Meșcerino i-⁠a oprit lui Famințev să meargă cu molebene prin casele enoriașilor. La 7 martie 1936 consiliul parohial al bisericii s-⁠a adresat Comitetului Executiv Central al întregii Uniuni cu rugămintea să-⁠i îngăduie preotului să cerceteze casele enoriașilor, dar nu a primit răspuns. La 26 noiembrie 1937 ziarul raional „Înainte” a publicat un articol în care Famințev era dat ca pildă de „activitate de subminare a bisericilor”. La începutul lui 1938 oamenii NKVD au cerut secretarului sfatului sătesc să alcătuiască o caracterizare a preotului, în care se spunea că „se ocupa cu exploatarea copiilor”, boteza fără îngăduința sfatului sătesc și purta cu enoriașii discuții „antisovietice”.

La 27 februarie 1938 a fost arestat și închis la Kașira. După „Enciclopedia Ortodoxă”, a fost învinuit de „lăudarea politicii fascismului” și de „calomnierea puterii sovietice”; nu s-⁠a recunoscut vinovat. În fișa „Listei deschise” învinuirea este formulată ca „agitație împotriva colhozului”. La 9 martie 1938 troica UNKVD a regiunii Moscova l-⁠a condamnat la moarte. La 14 martie 1938 a fost împușcat la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. În 1989 a fost reabilitat. La 6 octombrie 2003 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse pentru cinstire în toată Biserica.