Antonin de Sorrento

Sfântul Antonin a fost călugăr benedictin, pustnic și egumen în Sorrento, în sudul Italiei, la cumpăna dintre secolele al VI-⁠lea și al VII-⁠lea. Biserica îl pomenește pentru viața lui de nevoință, pentru legătura cu Sfântul Catello al Castellammare-⁠ului și pentru ocrotirea pe care, după credința credincioșilor, o dă cetății Sorrento. A trecut la Domnul pe 14 februarie 625.

Tinerețea și pustnicia

S-⁠a născut în Campania, la Campagna, după unele izvoare în satul San Silvestro. Tradiția spune că a rămas orfan de timpuriu și a fost primit de călugării benedictini. A intrat în mănăstirea Monte Cassino, însă pe vremea aceea Italia suferea de pe urma năvălirilor barbare, iar lombarzii au prădat mănăstirea. Mulți monahi au fugit la Roma, la papa Pelagiu al II-⁠lea, dar Antonin a luat drumul Campaniei și a ajuns la Castellammare di Stabia.

Aici episcop era Sfântul Catello. Dorind viața de pustnic, Catello i-⁠a lăsat lui Antonin purtarea de grijă a orașului. Antonin însă tânjea după singurătate și l-⁠a îndemnat pe Catello să se întoarcă la scaunul său. Apoi s-⁠a retras el însuși pe Monte Aureo și a locuit într-⁠o peșteră naturală. Curând Catello a ales și el muntele și s-⁠a ocupat de eparhie doar din când în când.

După tradiție, o arătare a Arhanghelului Mihail i-⁠a îndemnat pe cei doi să ridice pe munte o biserică de piatră, cunoscută azi ca Monte San Angelo sau Punta San Michele. Mai târziu un preot din Stabia pe nume Tibeiu l-⁠a pârât pe Catello că ar fi vrăjitor, iar acesta a fost ținut la Roma până când un nou papă l-⁠a eliberat. S-⁠a întors la Stabia și a lucrat la lărgirea bisericii pe care o ajutase să se întemeieze.

La Sorrento

Locuitorii din Sorrento l-⁠au rugat pe Antonin să se așeze la ei. A devenit egumen al mănăstirii benedictine San Agrippino, urmând lui Bonifaciu, și această slujire i-⁠a răspândit faima de sfințenie. Tradiția păstrează povestea unei femei din Arola, singura care i-⁠a dat de băut când cobora de pe munte, spre deosebire de ceilalți. Pentru ea ar fi binecuvântat pământul ca apa să nu-⁠i lipsească niciodată.

Înainte de moarte a spus că nu vrea să fie înmormântat nici în cetate, nici în afara ei. Trupul lui a fost așezat într-⁠un sicriu și zidit în zidurile mănăstirii San Agrippino. Se povestește că, mai târziu, un muncitor rănit la ochi în timpul unor lucrări la ziduri și-⁠a recăpătat vederea după o procesiune condusă de episcop.

Cinstirea

Se spune că Sfântul Antonin a scăpat un copil înghițit de o balenă. Sorrentinii i-⁠au ridicat o criptă și o bazilică și îl cred izbăvitor al cetății de multe primejdii, între ele un atac maur pe mare, ciuma și holera. Este ocrotitorul orașului Sorrento. Praznicul său este pe 14 februarie.