Efrem de la Katunakia

Sfântul Cuvios Efrem de la Katunakia, pe numele de mirean Evanghelos Papanikitas, a fost un ieromonah grec care s-⁠a nevoit mai bine de șase decenii în pustia Katunakia, la capătul de miazăzi al Sfântului Munte Athos. Biserica îl pomenește mai ales pentru ascultarea fără margini pe care a arătat-⁠o față de un stareț foarte aspru, pentru rugăciunea minții deprinsă de la Sfântul Iosif Isihastul și pentru dragostea cu care a slujit Sfânta Liturghie până la adânci bătrâneți.

A trecut la Domnul în anul 1998, iar Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut în rândul sfinților în 2020, împreună cu alți trei mari stareți athoniți ai secolului al XX-⁠lea.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la 6 decembrie 1912 în satul Ampelohori din Beoția, aproape de Teba, într-⁠o familie de țărani credincioși, și a primit la botez numele Evanghelos. Bunicul lui, Nikitas, fusese preot, iar părinții, Ioannis Papanikitas și Victoria, erau oameni cu adâncă evlavie. Mai aveau trei copii, pe Epaminonda, Eleni și Haralambos, și i-⁠au crescut pe toți în virtuțile creștine și în ascultare de legea lui Dumnezeu.

Și-⁠a petrecut primii ani în satul natal, dar pe când era încă în clasele primare, părinții s-⁠au mutat la Teba, ca să le poată da copiilor învățătură. De mic a simțit atracție pentru viața monahală. Sănătatea i-⁠a fost însă șubredă: la paisprezece ani i-⁠au apărut umflături în jurul ochilor, iar mai târziu a suferit de o eczemă grea la încheietura gleznei.

După ce a terminat gimnaziul, a încercat să-⁠și găsească un loc în lume, dar n-⁠a avut izbândă. Încredințat că numai Domnul îl poate îndrepta pe calea cea bună, a hotărât să se facă monah. Mama lui, Victoria, a văzut în vis un bătrân, despre care se spune că era Sfântul Efrem Sirul, care i-⁠a arătat că hotărârea fiului ei este după voia lui Dumnezeu; de aceea ea nu i-⁠a stat împotrivă.

Începuturile în pustia Athosului

La 14 septembrie 1933, Evanghelos a ajuns la Katunakia, locul de pustnicie numit adesea „pustia Sfântului Munte”. S-⁠a așezat în chilia Sfântului Efrem Sirul, în obștea stareților Efrem și Nichifor, vechi cunoscuți ai familiei lui.

Începutul a fost greu, mai ales din pricina asprimii unor bătrâni ai locului, dar tocmai aceste încercări l-⁠au întărit duhovnicește și l-⁠au învățat smerenia și răbdarea. La șase luni după sosire a fost tuns monah în schima mică, cu numele Longhin. În 1935 a primit schima cea mare de la starețul Nichifor și numele Efrem, în cinstea Sfântului Efrem Sirul, iar în anul următor a fost hirotonit preot. De atunci a fost cunoscut ca părintele Efrem Katunakiotul.

Patruzeci de ani de ascultare

A trăit și s-⁠a nevoit la Katunakia după rânduiala pustnicilor de acolo. Vreme de aproape patru decenii, patruzeci și doi de ani după socoteala lui, a fost ucenic al starețului Nichifor, om foarte aspru și greu de mulțumit. Ascultările grele, ocările, umilințele și chiar bătăile din partea starețului și a monahilor mai vârstnici erau pentru el lucruri de fiecare zi. Povestea mai târziu că starețul îl lovea uneori chiar și în biserică și că anii petrecuți lângă el nu se pot număra în ani, ci în milioane de minute și de secunde; o spunea ca să le arate monahilor tineri ce înseamnă ascultarea dusă până la capăt.

Pentru această ascultare față de un stareț atât de aspru, părinții athoniți l-⁠au numit „ascultătorul plin de har”.

Între timp, bucuria lui a fost și întoarcerea părinților la viața monahală. Tatăl lui, Ioannis, la vârsta de optzeci și șase de ani, a intrat în obște și a fost tuns cu numele Iov, iar mama lui, ajunsă și ea la bătrânețe, s-⁠a călugărit. Părintele Efrem vorbea adesea cu bucurie despre părinții lui care primiseră chipul îngeresc.

Ucenic al Sfântului Iosif Isihastul

Cu binecuvântarea starețului Nichifor, părintele Efrem s-⁠a apropiat de Sfântul Iosif Isihastul (1898-1959) și a devenit ucenicul lui duhovnicesc. Iosif l-⁠a învățat lucrarea minții, adică rugăciunea neîncetată a inimii, și i-⁠a lămurit taina contemplației, iar influența lui asupra tânărului monah a fost hotărâtoare.

Când obștea lui Iosif s-⁠a mutat de la schitul Sfântului Vasile la Sfânta Ana Mică, frații au început să zidească o bisericuță închinată Sfântului Ioan Botezătorul, iar părintele Efrem a lucrat și el la zidirea ei. A trăit acolo cam două luni și, după pilda și învățătura starețului, a pătruns tot mai adânc, cu ajutorul lui Dumnezeu, în tainele liniștii.

Și-⁠a pus toată grija în păzirea rânduielii, în rugăciune, în citirea atentă a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, mai ales a celor adunate în Filocalie. Cu deosebită evlavie săvârșea Sfânta Liturghie, pe care a slujit-⁠o până la adânci bătrâneți, cât timp i-⁠au îngăduit puterile trupești.

După moartea Sfântului Iosif, în 1959, părintele Efrem a continuat să-⁠i cerceteze obștea, aflată atunci la Schitul Nou. Povestea că în a patruzecea zi de la trecerea lui la Domnul, starețul i s-⁠a arătat și și-⁠a luat rămas bun de la el, iar mai târziu l-⁠a văzut de mai multe ori în vis. În 1994, fostul egumen al mănăstirii Filoteu, însoțit de doi monahi, i-⁠a adus capul Sfântului Iosif spre închinare, împlinindu-⁠i dorința de a se închina lui înainte de moarte.

Stareț și duhovnic

În 1973 a trecut la Domnul starețul Nichifor, care, înainte de moarte, l-⁠a binecuvântat. Părintele Efrem a luat atunci sub grija sa obștea lui și a început să slujească drept stareț și duhovnic. Ostenelile grele i-⁠au adus o cianoză care s-⁠a agravat, așa încât a fost nevoit să meargă la Tesalonic pentru îngrijire.

Întors la Katunakia, după îndemnul pe care îl primise odinioară de la Sfântul Iosif, de a avea ucenici după moartea starețului Nichifor, a început să-⁠și alcătuiască propria obște, la început cu un singur ucenic. Obștea s-⁠a închegat până în anul 1980.

Boala și trecerea la Domnul

În 1996 a suferit un atac cerebral care l-⁠a lăsat paralizat și țintuit la pat. A purtat această cruce aproape un an și jumătate și a trecut la Domnul la 14 februarie 1998 după calendarul vechi, adică la 27 februarie după cel nou. A fost îngropat lângă chilia lui, într-⁠un mormânt pe care și-⁠l săpase singur, cu mâinile lui.

Canonizarea și cinstirea

La 20 octombrie 2019, în biserica Protatului de la Karyes, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a vestit trecerea în rândul sfinților a patru mari stareți athoniți ai secolului al XX-⁠lea: Daniil de la Katunakia (mort în 1929), Ieronim de la Simonopetra (mort în 1957), Iosif Isihastul (mort în 1959) și Efrem de la Katunakia (mort în 1998). Hotărârea a fost întărită la 9 martie 2020, când Sfântul și Sacrul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-⁠a înscris prin act patriarhal și sinodal în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Cuvios Efrem de la Katunakia este prăznuit la 27 februarie, iar în Biserica ce ține calendarul vechi la 14 februarie.