Varvara din Skvorciha

Fericita Varvara de la Skvorciha (în lume Varvara Vasilievna Arhanghelskaia) a fost nebună pentru Hristos și zăvorâtă. S-⁠a născut la 20 noiembrie 1890 în satul Karaulovka, lângă Ufa, și a adormit în Domnul la 27 februarie 1966 (14 februarie după stilul vechi) în satul Skvorciha, Republica Autonomă Bașkiră. Este sfântă cinstită local în Eparhia Ufa a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Viața

Varvara s-⁠a născut în familia unui preot de sat, Vasili Alexandrovici Arhanghelski. Și-⁠a pierdut părinții în copilărie și a fost crescută de bunica ei, care slujea la biserică drept prescurăreasă. În august 1902 a fost dusă la Ufa, la școala eparhială de fete, pe care a absolvit-⁠o în iunie 1909, cu dreptul de a fi învățătoare la domiciliu. A refuzat căsătoria, și-⁠a părăsit rudele și, din toamna lui 1909, a lucrat ca învățătoare la clasele primare în școli sătești. În anii 1910 a absolvit Institutul pedagogic din Ufa. La mijlocul acestor ani a lucrat în satele Kuganak, Ira, Bogorodskoe, aproape de orașul Meleuz, iar mai târziu în școlile din Skvorciha și din apropierea satului Budenea. În 1924 a fost mutată la școala din Kandaur, iar în 1925-1926 la Novonikolaevka.

Cu toate că puterea sovietică interzisese predarea credinței ortodoxe în școli, ea a învățat copiii credința în toate locurile unde a lucrat. Nu putea rămâne într-⁠o școală unde începuse predarea ateismului și s-⁠a făcut zăvorâtă. Încă din primii ani ai zăvorârii primea oameni care aveau nevoie de ajutor și de sfat. Purta mereu aceeași haină, nu și-⁠o spăla, nu se spăla ea însăși și nu se pieptăna. Contemporanii povesteau că glasul ei era „curat, limpede, ca de înger, plăcut, sonor, tare, tânăr”, iar vorbirea foarte clară, ca la o învățătoare. Aproape tot ce i se aducea împărțea celor din jur: ajuta copiii și sprijinea familiile ai căror hrănitori erau pe front. În anii 1920-1930 a fost arestată de câteva ori pentru scurtă vreme. În timpul Războiului Rece a fost acuzată de spionaj în favoarea Statelor Unite, pentru că „trăiește închisă și totuși le știe pe toate”. Fericita trăia într-⁠un șopron deschis vânturilor, fără căldură și lumină, vara în înăbușeală, toamna și primăvara sub ploaie, în noroi și frig, iarna în zăpadă și ger. Izvorul sârb adaugă că purta un pulover vechi, o rochie de bumbac, ciorapi și galoși de cauciuc, și că ziua se ruga în șopron, iar noaptea veghea în rugăciune, ieșind uneori la izvorul ei.

În toți anii zăvorârii nu a fost nici o dată la biserică (cea din Skvorciha fusese închisă la sfârșitul anilor 1920 sau începutul anilor 1930), dar se împărtășea de la preoții care o vizitau. Credincioșii îi aduceau prescuri, iar ea cerea lumânări, untdelemn pentru candelă și cărți bisericești cu litere mari. Îi plăcea cântarea bisericească și uneori ruga fetele care veneau să cânte rugăciuni și cântări duhovnicești. Spunea multora că iubește mult slujba, mai ales vecernia. Avea mare cinste pentru Sfântul Nicolae și pentru Sfântul Drept Ioan de Kronstadt, precum și pentru ziua ocrotitorului ei ceresc.

Își știa dinainte ceasul și împrejurările morții și le spusese celor ce veneau la ea. În ziua de 26 februarie 1966 s-⁠a produs un incendiu în șopronul în care locuia, iar Varvara a fost scoasă din foc. Cu toate că arsurile nu erau grave, a murit a doua zi dimineața. Izvoarele dau data morții fie 27 februarie, fie 14 februarie; este aceeași zi, după calendarul nou și după cel vechi.

Cinstirea

În anul 2000, cu binecuvântarea Patriarhului Alexei al II-⁠lea al Moscovei, au fost aflate moaștele Varvarei de la Skvorciha. Ele s-⁠au aflat mai întâi în biserica Icoanei din Kazan din Meleuz, apoi în biserica Icoanei Maicii Domnului din Tihvin a mănăstirii de maici a Sfinților Purtători de Patimi Regali din Priutovo, raionul Belebei. În 2001 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a binecuvântat slăvirea ei între sfinții cinstiți local ai Eparhiei Ufa, iar slujba de proslăvire a săvârșit-⁠o arhiepiscopul Nikon (Vasiukov) al Ufei și Sterlitamakului. În 2002 egumenul Simeon (Kuvaiev), starețul Mănăstirii Acoperământului Maicii Domnului din Enat, a alcătuit acatistul ei, citit în bisericile eparhiei. Au fost zugrăvite icoane ale ei. În mai 2016 moaștele s-⁠au întors la Skvorciha. La 11 martie 2020 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât deschiderea Mănăstirii de maici Sfânta Varvara din Skvorciha, unde se păstrează moaștele și unde s-⁠a ridicat o biserică în cinstea ei. La marginea de nord a satului, lângă izvorul râului Iurgabaș, se află izvorul fericitei Varvara. Pomenirea ei se face la 14 februarie (stil vechi).