Sari la conținut

Sfinții Cuvioși și cuvioase

Cei doisprezece meșteri greci

Meșteri greci veniți din Constantinopol să zidească biserica Adormirii a Lavrei Peșterilor; moaștele lor sunt în Peșterile Apropiate.

Prăznuire
14 februariestil vechi 27 februarie
Epoca
necunoscută

Viața

Cei doisprezece meșteri greci au fost zidari și pictori de icoane veniți din Constantinopol să zidească și să împodobească biserica Adormirii din Lavra Peșterilor din Kiev, în jurul anului 1072. Sunt cinstiți ca cuvioși, iar moaștele lor se află în Peșterile Apropiate (ale Sfântului Antonie). Sunt pomeniți la 14 februarie și la 28 septembrie, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate (calendarul iulian); izvorul ucrainean notează ziua de 27 februarie și de 11 octombrie, care sunt aceleași zile după calendarul nou. Numele lor nu se cunosc.

Patericul Peșterilor din Kiev povestește că meșterii au venit de două ori la Kiev, după chemarea minunată a Maicii Domnului. Primii patru au sosit înainte de punerea temeliei bisericii Adormirii (înainte de 1073). Ajunși la Cuvioșii Antonie și Teodosie, au întrebat unde vor să zidească biserica și, auzind că locul nu a fost încă hotărât, s-⁠au tulburat, spunând că li s-⁠a dat atâta aur, dar nu se știe unde să se zidească. Cuvioșii au adunat toată frăția și i-⁠au întrebat pe greci despre cele petrecute. Maica Domnului le-⁠a dat apoi moaștele mucenicilor Artemie, Polieuct, Leontie, Acachie, Aretas, Iacov și Teodor, ca să fie puse în temelia bisericii, le-⁠a arătat pe cer chipul bisericii viitoare și, la întrebarea cum să-⁠i dea numele, a răspuns: „Biserica Născătoarei de Dumnezeu va fi”. Le-⁠a dat și o icoană, poruncind să fie pusă în biserică, la locul ei.

Cea de-⁠a doua grupă de meșteri, zugravi de icoane, au venit la egumenul Nicon la zece ani după moartea lui Antonie și Teodosie, dar au spus că primiseră de la aceștia plata pentru pictarea unei biserici mici, că Adormirea este prea mare și că voiesc să dea aurul înapoi și să plece. Nicon le-⁠a spus că cuvioșii muriseră, le-⁠a arătat chipurile lor, iar grecii i-⁠au recunoscut ca pe cei cu care se tocmiseră. Meșterii au povestit că chipul bisericii li s-⁠a arătat de mai multe ori pe drumul din Constantinopol. Văzându-⁠i mărimea, au vrut să se întoarcă, dar o furtună i-⁠a oprit, apoi au auzit un glas ieșit din icoana care li se arătase.

Patericul spune că toți meșterii au primit tunderea, au rămas în mănăstire și, după moarte, au fost puși în pridvorul lor; hainele lor zac și azi pe laviță, iar cărțile lor grecești se păstrează în amintirea unei asemenea minuni. Un amănunt de interes: Patericul spune că printre meșterii care au adus materialul pentru mozaic și au rămas să zidească și să împodobească catedrala se aflau și abhazi. Potrivit izvorului ucrainean, ei au fost îngropați la început în pridvorul catedralei Adormirii.

Prăznuiți în aceeași zi 14 februarie