Arefa de la Verhotur

Cuviosul Arefa de la Verhoturie, în lume Atanasie Tihonovici Katargin, a fost arhimandrit al mănăstirii Sfântul Nicolae din Verhoturie, în Urali. A adormit la 15 (28) mai 1903. Este cinstit ca sfânt local între cuvioși, în Soborul Sfinților din Siberia. Biserica îl pomenește, după calendarul vechi, la 15 mai, la 10 iunie (Soborul Sfinților Siberiei) și la 7 august (Soborul Sfinților de la Valaam).

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani și în 1889 a intrat novice la mănăstirea Valaam. Îndrumător i-⁠a fost starețul Ioanichie (Cebotarev), în schimă Ilie, iar ascultarea lui era în economia mănăstirii. La 12 noiembrie 1893 Atanasie a primit tunderea în monahism cu numele Arefa. În același an a fost trimis în Urali, împreună cu ieromonahul Iov, numit egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae din Verhoturie. După sosire, la 26 decembrie 1893, Arefa a fost hirotonit ierodiacon, iar la 15 octombrie 1895 ieromonah.

În mănăstire a fost bibliotecar și a avut ascultarea de lumânărar. În septembrie 1898 a primit brâul preoțesc. După ce Iov s-⁠a întors la Valaam, în iunie 1899, a fost ales egumen al mănăstirii, iar la 6 mai 1900 a fost ridicat la treapta de arhimandrit. În vremea cârmuirii lui a început o zidire însuflețită: două clădiri de locuit din piatră, case pentru pelerini, clădirea școlii parohiale și a școlii pentru copii surdomuți, precum și multe clădiri gospodărești. Mănăstirea a fost înconjurată cu zid de piatră. În vremea lui a fost pus în ordine arhiva mănăstirii, ținută din 1762, și s-⁠a început alcătuirea unei descrieri a mănăstirii pentru aniversarea din 1904, a trei sute de ani de la întemeiere și două sute de ani de la mutarea în ea a moaștelor dreptului Simeon din Verhoturie.

Arhimandritul Arefa a adormit la 15 mai 1903 și a fost îngropat în cimitirul frățesc al mănăstirii. În 1984 a fost canonizat ca sfânt cinstit local, în Soborul Sfinților din Siberia. În 1994, în mănăstirea Sfântul Nicolae au fost aflate moaștele cuviosului Arefa.