Ilarie de la Galeata

Cuviosul Ilarie de la Galeata a fost sihastru în Toscana, născut în 476 și mort la 15 mai 558. Este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în cea Romano-⁠Catolică. Pomenirea lui este la 15 mai. Este ocrotitorul principal al orașului Lugo, din eparhia Imola.

După tradiție, s-⁠a născut în Tuscia, în 476, și a hotărât să se dăruiască vieții de sihastru la doisprezece ani. Și-⁠a părăsit casa, a trecut munții Apenini spre Emilia și a ales un loc pe care i l-⁠a arătat un înger, pe un munte din valea Bidente, lângă râul Ronco. La douăzeci de ani l-⁠a izbăvit de un demon pe un nobil din partea locului, Olibriu. Din recunoștință, Olibriu și-⁠a pus toată familia să fie botezată de Ilarie și i-⁠a dăruit pământuri și bani. În jurul anului 496 locul acesta a ajuns nucleul mănăstirii de la Galeata, numită mai târziu Sant'Ellero di Galeata. Așezământul a atras noi frați, iar mănăstirea a urmat o variantă a regulei Sfântului Pahomie.

I se atribuie multe minuni. A prefăcut un strugure într-⁠un șarpe ca să învețe minte un monah leneș, Glicerie. Ilarie a izbutit și să-⁠l impresioneze pe Teodoric, care la început îi hărțuise pe monahi și care construia un palat lângă Galeata, așa că acesta a dăruit pământ și bunuri. Când Teodoric cel Mare și ostrogoții au intrat în ținut, sfântul l-⁠a convins să cruțe nu numai mănăstirea, ci și pământurile din jur.

Autorul Vieții lui Ilarie pretinde că este ucenic și martor al întâmplărilor din viața sfântului. Cercetătorii au socotit că viața a fost scrisă în vremea lui Ilarie. Totuși, după cum a arătat Giovanni Lucchesi, autorul a urmat canoanele obișnuite ale scrierii hagiografice din Evul Mediu, care cereau minuni, participarea îngerilor și a demonilor și cuvântări și rugăciuni lungi. Lucchesi arată și că povestea izbăvirii lui Olibriu de demon este un loc comun și în alte hagiografii din acea vreme. Cinstea lui s-⁠a răspândit în Toscana și în Romagna, mai ales în eparhiile Arezzo, Sarsina, Forlì, Bertinoro, Faenza, Imola, Modigliana, Fiesole, Florența și la mănăstirea Farfa. În 1488 Sant'Ellero di Galeata a devenit mănăstire camaldulească.