Eufrosin de Pskov

Cuviosul Eufrosin de la Pskov (în lume Eleazar) a fost monah rus, întemeietorul mănăstirii Spaso-⁠Eleazar din Pskov, născut în 1386 în satul Videlebie, lângă Pskov, și adormit la 15 mai 1481, în vârstă de nouăzeci și cinci de ani. A fost numărat între sfinți la Sinodul Macarie din 1549. Este pomenit la 15 mai, după calendarul vechi, și în a treia duminică după Rusalii, în soborul sfinților din Pskov.

Tinerețea și pustnicia

S-⁠a născut în familia unor simpli săteni din Pskov. A fost dat părinților să învețe carte. După viața lui, înainte ca părinții să hotărască să-⁠l însoare, Eleazar, înclinat spre viața monahală, a plecat la mănăstirea Snetogorsk și a primit acolo tunderea cu numele Eufrosin. Pe la 1425 s-⁠a retras pe malul râului Tolba, unde și-⁠a făcut o chilie. Un izvor spune că a avut acolo vedenii duhovnicești. Treptat, în jurul lui au început să se adune monahi și s-⁠a alcătuit obștea viitoarei mănăstiri Spaso-⁠Eleazar. Pentru monahi, Eufrosin a scris un tipic monahal fără parte de slujbă, care rânduia numai viața de obște a mănăstirii. După izvorul rus, în 1447 a ridicat o biserică în cinstea Sfinților Trei Ierarhi (care, după tradiție, i s-⁠au arătat și i-⁠au arătat locul pentru biserică) și a Cuviosului Onufrie cel Mare. După izvorul englez, în 1477 a ridicat o biserică și a așezat o rânduială pentru obște, punând egumen pe ucenicul său Ignatie. La rânduirea pustiei a luat parte, cu multă osteneală, schimonahul Serapion, tovarășul lui Eufrosin.

Ucenicii și adormirea

Ucenici ai Cuviosului Eufrosin au fost Ioachim de la Opocika, întemeietorul mănăstirii Sfântului Proroc Ilie din Opocika, și Ilarion de la Gdov, întemeietorul mănăstirii Acoperământului Maicii Domnului din Kneaje-⁠Ozero. A adormit la nouăzeci și cinci de ani, la 15 mai 1481. Înainte de moarte a primit schima, cu numele lui de lume, Eleazar. La Sinodul de la Macarie din 1549 a fost numărat între sfinți. Peste mormântul lui, din porunca arhiepiscopului Ghenadie al Novgorodului, s-⁠a pus o icoană zugrăvită de Ignatie, ucenicul Cuviosului Eufrosin, și s-⁠a pus și testamentul scris de el cu mâna lui. Mai târziu mănăstirea a fost mutată într-⁠un loc nou, iar moaștele lui Eufrosin au fost puse sub piatră în catolicon. După închiderea mănăstirii Spaso-⁠Eleazar, în anii 1921 până la 1923, locul îngropării Cuviosului Eufrosin s-⁠a pierdut.