Pahomie de la Nerehta

Cuviosul Pahomie de la Nerehta (în lume Iacov Ignatiev) a fost egumen al Bisericii Ruse, primul egumen al mănăstirii Constantin din Vladimir, refăcută, și întemeietor al unei mănăstiri de călugări la Nerehta. S-⁠a născut la începutul secolului al XIV-⁠lea, la Vladimir, și a murit la 23 martie 1384. Este pomenit la 15 mai, în ziua omonimului lui, Sfântul Pahomie cel Mare (28 mai pe calendarul nou), la 21 martie, în ziua proslăvirii lui, și în soborurile sfinților din Vladimir și din Kostroma.

Viața

S-⁠a născut la Vladimir, în familia unui preot. La șapte ani a fost dat să învețe cărțile sfinte și, după ce a căpătat deprinderea Scripturii, a început să arate râvnă pentru biserica lui Dumnezeu. După moartea tatălui, când avea doisprezece ani, Iacov, cu binecuvântarea mamei, a plecat la mănăstirea Nașterii Maicii Domnului de lângă Vladimir, iar la douăzeci și unu de ani a primit tunderea în monahism, cu numele Pahomie, în cinstea Cuviosului Pahomie cel Mare. După câțiva ani a fost hirotonit diacon de episcopul Alexie (Biakont) al Vladimirului, viitor mitropolit al Kievului. În 1352 a fost hirotonit ieromonah, iar în 1365, la refacerea mănăstirii Constantin, a fost numit primul ei egumen.

Pe când rânduia mănăstirea, Pahomie a dorit singurătate și a plecat curând într-⁠un loc pustiu lângă Nerehta, unde a zidit o biserică a Sfintei Treimi. A adormit la adânci bătrâneți, la 23 martie 1384.

Moaștele și cinstirea

La 6 mai 1675 moaștele cuviosului Pahomie au fost aflate neputrezite, dar au fost lăsate sub piatră. Datorită minunilor numeroase, cinstirea sfântului s-⁠a răspândit repede în împrejurimi. În catedrala Sfintei Treimi s-⁠a rânduit în numele lui un paraclis și s-⁠a făcut un mormânt de piatră deasupra moaștelor. La 17 februarie 1993 administrația regiunii Kostroma a dat eparhiei Kostroma clădirile fostei mănăstiri Pahomie. Azi biserica Sfintei Treimi este refăcută cu totul și împodobită, iar în mănăstire s-⁠au ridicat în plus o clădire nouă pentru surori și un azil. Moaștele cuviosului Pahomie sunt una dintre cele mai de seamă sfinte odihne ale mănăstirii înnoite și atrag mulți pelerini.

Troparul îl laudă ca pe cel care, lepădând zvonurile vieții, ca pasărea a aflat liniștea în pustie și, așezându-⁠se în ea, a întocmit mănăstirea Sfintei Treimi, și, sârguitor în rugăciuni și în osteneli, a înflorit ca finicul. Condacul spune că, pe când el se liniștea în pustie, căutându-⁠L pe Domnul, Dumnezeu nu l-⁠a lăsat singur, ci, din porunca Lui, s-⁠au adunat la el câțiva frați, cu care, rugându-⁠se, a ridicat biserica preacinstită a Treimii.