Evfrasie de Clermont

Sfântul Eufrasie al Clermontului a fost episcop al Clermontului între 491 și 515, ținându-⁠se de credința ortodoxă definită la Niceea. Izvorul rus îl numește sfânt cinstit local în arhieparhia Clermont a Bisericii Catolice, cu pomenirea la 15 mai; izvoarele noastre nu arată o glorificare ortodoxă. A murit în 515, în al douăzeci și cincilea an de păstorire.

În 491 a fost ales al doisprezecelea sau al treisprezecelea episcop al Clermontului, urmând în scaun unui înaintaș. Cetatea Clermont intra pe atunci în Regatul vizigot, a cărui religie de stat era arianismul. Se știe că la sfârșitul secolului al V-⁠lea și începutul celui de-⁠al VI-⁠lea o serie întreagă de episcopi ortodocși au fost prigoniți de vizigoți, dar izvoarele nu păstrează știri despre raporturile lui Eufrasie cu autoritățile regatului în primii ani ai păstoririi lui.

La 11 septembrie 506 a avut loc la Agde un sinod al episcopilor ortodocși din ținuturile Galiei aflate sub vizigoți, convocat din inițiativa regelui Alaric al II-⁠lea, care voia să-⁠și asigure sprijinul episcopilor ortodocși în preajma conflictului cu Clovis I, regele franc. Sinodul de la Agde a fost cel dintâi sinod dintr-⁠un regat barbar, convocat cu sprijinul puterii regale, și a fost prezidat de Sfântul Cezar, arhiepiscopul Arles-⁠ului. La el au luat parte 24 de episcopi; alți 10 ierarhi, între care și Eufrasie al Clermontului, reprezentat de diaconul Paulin, au fost reprezentați prin trimiși. Neparticiparea lui Eufrasie la sinod i-⁠a îngăduit să evite să arate personal supunere față de regele arian, în timp ce ceilalți episcopi au trebuit să se roage în genunchi lui Dumnezeu pentru prelungirea vieții lui Alaric și buna cârmuire a lui. Participanții au primit 48 de canoane, mai ales pentru întărirea disciplinei bisericești.

În 507, după înfrângerea vizigoților de către franci la Vouillé, Clermont a fost alipit statului franc. Episcopia Clermontului era pe atunci una dintre cele mai bogate eparhii ale regatului, al cărui monarh, Clovis I, mărturisea credința ortodoxă. Despre bogăția eparhiei scrie și Grigorie de Tours: povestind despre episcopul Rodezului, Sfântul Quintian, fugit între 508 și 511 la Clermont din pricina simpatiei lui pentru franci, de răzbunarea vizigoților, istoricul arată că Eufrasie nu numai că l-⁠a primit cu cinste pe surghiunit, ci i-⁠a dăruit și o avere însemnată din mijloacele episcopiei sale.

La 10 iulie 511 Eufrasie a luat parte la sinodul de la Orléans, convocat de episcopul Reimsului, Sfântul Remigiu, cu sprijinul regelui Clovis I, la care au fost 32 de episcopi din aproape toate eparhiile Regatului franc. În actele sinodului numele lui stă pe locul al doilea în lista episcopilor, ceea ce arată că era al doilea dintre toți ierarhii regatului ca vechime la scaun. Sinodul din Orléans a primit 30 de canoane, între care unele care întăreau hotărârile sinodului de la Agde din 506. Un vechi martirolog din Clermont dă ca zi a morții lui 14 ianuarie, dar majoritatea izvoarelor istorice dau 15 mai. Urmașul lui, care cumpărase episcopia de la regele Austrasiei Teuderic I, a murit după trei sau patru luni, și noul episcop al Clermontului a fost ales Sfântul Quintian, fost episcop al Rodezului.