Serapion de la Pskov

Cuviosul Serapion de la Pskov a fost un monah rus, făcător de minuni, născut în 1390 la Dorpat (Tartu) într-⁠o familie ortodoxă și mort la 8 septembrie 1480 la Mănăstirea Elezarov, lângă Pskov. Biserica Rusă îl cinstește între cuvioși. Pomenirea lui este la 15 mai și la 7 septembrie, în Soborul sfinților din Pskov și din Estonia. Izvoarele noastre nu dau un act de canonizare.

Părinții lui erau ortodocși, enoriași ai bisericii Sfântului Nicolae din Dorpat. Orașul lui natal era pe atunci „sub nemți”, care căutau să-⁠i aducă pe toți la credința lor catolică. Serapion a fost un înfocat apărător al ortodoxiei și, ca bun cunoscător al Sfintei Scripturi, i-⁠a mustrat mult pe catolici, care i-⁠au adus pentru aceasta felurite ocări grele și chiar bătăi, silindu-⁠l în toate chipurile să primească unirea. Văzând că vorbele nu folosesc nimic cu catolicii, Serapion s-⁠a retras în 1426 în ținutul Pskov și s-⁠a așezat în pustia de pe râul Tolba, lângă cuviosul sihastru Eufrosin, primind marea schimă.

A luat parte foarte activă la înființarea Pustiei Mântuitorului-⁠Elezarov (azi mănăstirea de maici Spaso-⁠Elezarovski) și l-⁠a ajutat mult pe Eufrosin în toate începuturile lui. Aici a trăit Serapion până la moarte; a murit la 8 septembrie 1480. Părintele Eufrosin și-⁠a îngropat singur ucenicul, al cărui trup, din pricina marilor ostenele monahale, arăta ca „oase îmbrăcate în piele”, iar când a murit el însuși Eufrosin, frații l-⁠au îngropat alături de Serapion.