Aristoclie al Moscovei

Sfântul Cuvios Aristoclie al Moscovei, în lume Alexei Alexeevici Amvrosiev, a fost monah de la Muntele Athos și bătrân duhovnicesc la Moscova. S-⁠a născut în 1846 la Orenburg și a trecut la Domnul în 1918. A fost slăvit ca sfânt cinstit local al Moscovei la 6 septembrie 2004. Trupul i s-⁠a păstrat în moaște, iar acestea odihnesc astăzi în biserica Marelui Mucenic Nichita de la Metocul Athonit din Moscova.

Copilăria și vindecarea

S-⁠a născut într-⁠o familie țărănească evlavioasă și a rămas curând fără tată. La zece ani, după o boală grea, băiatului i s-⁠au paralizat picioarele. Mama lui, Matrona, s-⁠a rugat cu lacrimi Sfântului Nicolae pentru tămăduirea fiului și a făgăduit că îl va închina lui Dumnezeu, iar ea însăși, când fiul va ajunge la vârsta monahală, va intra într-⁠o mănăstire. În ziua pomenirii Sfântului Nicolae, 6 decembrie, Alexei s-⁠a vindecat în chip minunat. Când a împlinit șaptesprezece ani, Matrona s-⁠a retras la mănăstire.

Pe Athos

În 1876, îndată după moartea soției, Alexei Amvrosiev a plecat la Sfântul Munte Athos și a intrat în Mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon. La 11 martie 1880 a fost tuns în monahism cu numele Aristoclie, în cinstea Sfântului Sfințit Mucenic Aristoclie din Salamina Ciprului. La 2 decembrie 1884 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 12 decembrie în același an ieromonah. La 12 februarie 1886 a primit marea schimă, fără schimbarea numelui.

Metocul din Moscova

În 1887 a adus la Moscova o ramură de măslin de la locul unde fusese tăiat capul Marelui Mucenic Pantelimon Tămăduitorul. Între 1891 și 1894 a fost egumenul metocului Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Moscova. Metocul se afla atunci într-⁠un mic conac, pe strada Bolșaia Poleanka, pe care îl dăruise mănăstirii, în septembrie 1879, binefăcătoarea Acvilina Alexeevna Smirnova. Câțiva ani părintele Aristoclie a condus metocul și paraclisul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.

Bătrânul avea darul tămăduirii și al înainte-⁠vederii și primea zilnic sute de oameni care aveau nevoie de ajutor. Darurile numeroase ale credincioșilor le împărțea celor aflați în necaz și plătea școala copiilor din familii sărace. Din 1888, prin străduința lui, la metoc a început să apară revista Povățuitorul de folos sufletesc, care povestea despre viața monahilor ruși de la Sfântul Munte, publica vieți ale nevoitorilor athoniți și scrisori ale bătrânilor către fiii lor duhovnicești. Datorită revistei, mănăstirile rusești de pe Athos au primit noi călugări, din darurile generoase ale rușilor s-⁠au refăcut clădirile stricate de incendii și s-⁠au ridicat biserici noi.

În 1894, după o învinuire mincinoasă, bătrânul a trebuit să părăsească Moscova și să se întoarcă la Athos. În 1909, soborul duhovnicilor Mănăstirii Sfântul Pantelimon l-⁠a numit din nou egumen al metocului, iar din 29 noiembrie 1909 el a locuit la Moscova. După întoarcerea lui, mii de oameni au început iar să vină la metoc. Între 1909 și 1918 au fost ridicate două clădiri cu trei etaje: într-⁠una s-⁠a așezat biblioteca, cealaltă a fost dată unor așezăminte de binefacere. Pe etajul al treilea al acesteia, într-⁠o încăpere de colț, părintele a rânduit o biserică de casă în cinstea icoanei Maicii Domnului, Grabnic Ascultătoarea, pe care o iubea și o cinstea în chip deosebit. Biserica a fost sfințită după moartea lui, la 30 septembrie 1918, de Sfântul Patriarh Tihon.

Adormirea și slăvirea

Bătrânul a adormit întru Domnul la 24 august, după calendarul vechi (6 septembrie), în 1918. La slujba de înmormântare au slujit trei arhierei din Moscova: episcopul Arsenie, episcopul Trifon Turchestanov și episcopul Ioasaf, egumenul Mănăstirii Bobotează, care exercita atunci și atribuțiile de mitropolit al Moscovei. Mai întâi a fost înmormântat într-⁠o criptă de marmură a metocului. După revoluție, însă, toate proprietățile mănăstirilor au fost naționalizate, iar bisericile de casă desființate. La metoc au început percheziții, arestări și confiscări, iar în ianuarie 1919 a fost arestat ieromonahul Macarie, egumenul paraclisului. De aceea fiii duhovnicești ai bătrânului au hotărât să-⁠l reînhumeze, și în 1923 ieroschimonahul Aristoclie a fost mutat la cimitirul Danilov din Moscova.

În 2001 Comisia sinodală pentru canonizare a Bisericii Ruse, cercetând materialele primite, a concluzionat că nu există piedici în calea slăvirii bătrânului ieroschimonah Aristoclie ca sfânt cinstit local al Moscovei. În vara anului 2004 au fost aflate sfintele lui moaște la cimitirul Danilov. La 6 septembrie 2004 a fost proclamat între sfinții cinstiți local din Moscova și din eparhia Moscovei, la Sfânta Liturghie săvârșită de Patriarhul Alexei al II-⁠lea în Catedrala Adormirii din Kremlin. La slujbă s-⁠a citit hotărârea de canonizare a cuviosului Aristoclie Amvrosiev, bătrân al Moscovei (1846-1918). La 13 noiembrie 2004, moaștele au fost purtate în procesiune de la Mănăstirea Danilov la metocul athonit din Moscova.

Este prăznuit la 6 septembrie, ziua slăvirii lui, și în Soborul sfinților Moscovei. La 20 mai este pomenit în Soborul cuvioșilor părinți ai Mănăstirii rusești Sfântul Pantelimon de pe Athos.