Arsacius of Tarsus

Arsacius of Tarsus (Arsacie din Tars) a fost arhiepiscop al Constantinopolului în anii 404-405, după a doua exilare a Sfântului Ioan Gură de Aur. S-⁠a născut înainte de 324 la Tars, în Cilicia, și a murit la 11 noiembrie 405. Era fratele patriarhului Nectarie, iar la ridicarea pe scaun avea peste optzeci de ani.

Alegerea lui a stârnit împotrivirea susținătorilor lui Ioan Gură de Aur, iar istoricii îl judecă diferit. Ioan Gură de Aur l-⁠a numit „lup în piele de oaie”, iar Paladie, episcopul Elenopolei, l-⁠a socotit „om mai tăcut decât peștele și mai nelucrător decât broasca”. Istoricii Sozomen și Socrate Scolasticul îl descriu însă blând și domol, și par să arate că nu el a pornit prigoana împotriva celor credincioși lui Ioan. Totuși, un decret din 404 interzicea intrarea în biserică celor care nu se împărtășeau la episcopii Arsacie, Teofil al Alexandriei și Porfirie al Antiohiei.

Sinaxarul grecesc îl pomenește la 11 octombrie (stil nou), împreună cu patriarhii Nectarie, Atic și Sisinie. Tipicul Marii Biserici din secolele IX-⁠X și sinaxarele constantinopolitane îi păstrează numele, iar cinstirea lui apare în cele mai vechi calendare rusești, cele din Evangheliarele de la Ostrog (1056-1057) și de la Arhanghelsk (1092). Se păstrează doar un sinaxar în versuri, fără slujbă proprie.