Filip

Sfântul Apostol Filip Diaconul, numit și Evanghelistul, a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși la Ierusalim și unul dintre cei șaptezeci de apostoli. Este pomenit în Faptele Apostolilor, ca cel care a botezat pe famenul etiopian. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 11 octombrie și, ca protodiacon al celor șaptezeci, la 4 ianuarie.

Diaconul din Ierusalim

Filip purta un nume grec și era evreu elenist, adică născut în afara pământului lui Israel și cunoscător al limbii și culturii grecești. Faptele Apostolilor îl pomenesc întâi (6, 5) ca al doilea dintre cei șapte bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, aleși de ucenici, la îndemnul celor doisprezece apostoli, ca să se îngrijească de treburile de zi cu zi ale Bisericii din Ierusalim, după murmurul elenistilor împotriva evreilor. Apostolii și-⁠au pus mâinile peste ei și i-⁠au așezat în această slujbă.

În Samaria și pe drumul Gazei

După moartea mucenicească a lui Ștefan, la prima prigoană, Filip a părăsit Ierusalimul și s-⁠a dus într-⁠o cetate a Samariei, unde a vestit pe Hristos. Poporul asculta într-⁠un gând, și, prin puterea lui Hristos, Filip a izgonit duhurile necurate și a vindecat ologi și slăbănogi, iar în acea cetate a fost bucurie mare. Mulți s-⁠au botezat, bărbați și femei, între ei însuși Simon Magul, care se dădea drept putere mare a lui Dumnezeu și care a rămas lângă Filip. Pentru că diaconul nu putea coborî Duhul Sfânt peste cei botezați, au venit din Ierusalim apostolii Petru și Ioan, care, punându-⁠și mâinile peste ei, au primit Duhul Sfânt.

Un înger al Domnului i-⁠a spus apoi lui Filip: „Ridică-⁠te și mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza, cea pustie.” Acolo a întâlnit un famen etiopian, dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care venise să se închine la Ierusalim și se întorcea în car, citind pe proorocul Isaia. Duhul i-⁠a spus lui Filip să se apropie de car. Filip l-⁠a întrebat dacă înțelege ce citește, iar famenul i-⁠a răspuns: „Cum aș putea, dacă nu mă îndrumă cineva?” și l-⁠a poftit să urce lângă el. Locul din Scriptură era: „Ca o oaie spre junghiere s-⁠a dus și ca un miel fără glas înaintea celui ce-⁠l tunde.” Filip, începând de la această Scriptură, i-⁠a vestit pe Iisus. Pe cale au ajuns la o apă, și famenul a spus: „Iată apă; ce mă oprește să fiu botezat?” Au coborât amândoi în apă, iar Filip l-⁠a botezat. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-⁠a răpit pe Filip, famenul nu l-⁠a mai văzut și și-⁠a văzut de drum bucurându-⁠se, iar Filip s-⁠a aflat la Azot. Tradiția vede în aceasta începutul Bisericii Etiopiene. Vestind Evanghelia prin toate cetățile, a ajuns la Cezareea.

La Cezareea

Filip a rămas la Cezareea, unde, după ani, a primit în casa lui, în a doua călătorie a sa, pe Apostolul Pavel și pe tovarășii lui, spre Ierusalim. Aici Luca îl numește „evanghelistul”. Avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. Una dintre ele, Sfânta Ermiona, era, după tradiție, doctor și vindeca bolnavi. Papias din Hierapole a întâlnit pe fiicele lui Filip și a primit povestiri de la ele, după Eusebiu. Din vechime Filip a fost încurcat cu Apostolul Filip, unul dintre cei doisprezece. Potrivit unei tradiții mai târzii, s-⁠a așezat la Tralles, în Asia Mică, și a ajuns episcop al Bisericii de acolo.