Santin de la Meaux

Sfântul Santin (Sanctinus, Saintin) a fost episcop și misionar galo-⁠roman, numit de tradiție întâiul episcop al orașelor Meaux și Verdun, născut după tradiție în jurul anului 270 și mort în închisoare la Meaux în jurul anului 356. Este pomenit la 11 octombrie, ziua morții; Martirologiul roman din 1627 îl pomenea la 22 septembrie. Izvoarele noastre spun că viața lui este învăluită în neclaritate și că legenda nu poate fi susținută istoric.

Legenda

După legenda lui Hincmar, din secolul al IX-⁠lea, Dionisie al Parisului a pregătit mai mulți preoți ca să propovăduiască în Galia. Pe Santin l-⁠a rânduit episcop al orașelor Chartres și Meaux. Când Dionisie a fost rănit de moarte de ostașii uzurpatorului Domițian, l-⁠a trimis pe Santin și pe un oarecare Antonin la Atena, să dea de știre atenienilor despre mucenicia lui. În drum, în cetățuia romană Verdun, Santin l-⁠a lăsat în urmă pe Antonin, grav bolnav. Un hangiu din partea locului a făgăduit să-⁠l îngrijească, pentru plată. Santin a aflat la Roma de moartea lui Antonin și de rolul rău al hangiului. S-⁠a întors la Verdun în jurul anului 330, a luminat cetatea, a devenit întâiul ei episcop și a întemeiat o biserică a Sfinților Petru și Pavel.

Povestirea după tradiție

Numele Santin, din latinescul sanctus, vine din faptul că numele lui adevărat nu se știe. După tradiție, a fost ucenic al lui Dionisie al Parisului, socotit întâiul episcop și la Meaux, și la Verdun. A propovăduit Evanghelia în tot ținutul și se spune că a propovăduit și în Picardia și în Champagne. Ajutorul lui de seamă a fost sfântul preot Antonin, pe care se zice că l-⁠a înviat din morți. Bollandiștii au cercetat temeinic legenda și au ajuns la concluzia că nu poate fi susținută istoric. Ei pun lucrarea lui apostolică la mijlocul secolului al IV-⁠lea.

Ca episcop al Verdunului, în 332 a ridicat întâia capelă creștină pe muntele Saint-⁠Vanne, pe locul unui templu păgân, și a închinat-⁠o sfinților apostoli Petru și Pavel. O a doua capelă a fost închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Un izvor rus spune că i se atribuie și zidirea unui baptisteriu și a unei biserici, peste care la șapte sute de ani mai târziu s-⁠a zidit mănăstirea Saint-⁠Maur. Când Santin a fost silit să se alăture comunității lui prigonite din Meaux, a încredințat episcopia Sfântului Maur, întâiul preot hirotonit la Verdun. Se crede, într-⁠o mare măsură, că a murit în închisoare la Meaux, în jurul lui 356.

Moaștele și cinstirea

În veacurile următoare s-⁠a iscat o ceartă dacă a fost un episcop sau doi diferiți, ceartă legată de locul moaștelor: în catedrala din Verdun sau la Meaux. Se povestește că în jurul lui 1044 orășenii flămânzi din Meaux au vândut moaștele lui unor negustori ambulanți din Verdun. Un dinte al lui se păstrează într-⁠un relicvariu în catedrala din Verdun. Aceasta lămurește cinstirea lui și la Meaux, unde este socotit mucenic, și la Verdun, unde este socotit episcop și mărturisitor. În secolul al XIII-⁠lea, Meaux a dat o parte din moaștele lui la Saint-⁠Denis. Biserici îi sunt închinate la Mogeville, Vaux-⁠lès-⁠Palameix și Courgeon, iar capele la Auteuil și Bellême. La Auteuil-⁠le-⁠Roy se ține de mult, la 22 septembrie, un praznic votiv în cinstea lui.