Teofan Însemnatul

Sfântul Teofan Însemnatul (Graptul, din grecește „scris pe trup”) a fost monah bizantin și imnograf, mărturisitor al cinstirii sfintelor icoane în a doua perioadă a iconoclasmului, apoi mitropolit al Niceei, din 842 până la moartea lui, în 845. Se pomenește la 11 octombrie. Fratele lui, Sfântul Teodor Însemnatul, se pomenește la 27 decembrie, și el, ca și Teofan, în Biserica Romano-⁠Catolică.

Frații din Ierusalim

Teofan (în jur de 778 până la 845) și fratele său Teodor (în jur de 775 până la în jur de 842) erau amândoi din Ierusalim, fii ai Cuviosului preot Iona. Au crescut la Ierusalim, au intrat împreună la mănăstirea Sfântului Sava de lângă Betleem și au devenit ucenicii lui Mihail Sincelul, mai târziu sincel al patriarhului Ierusalimului. În 813 Mihail și cei doi ucenici ai lui au plecat din Ierusalim, trimiși de patriarh, să sprijine pe papă în poziția lui împotriva francilor în pricina Filioque, introdus de curând la Ierusalim de niște benedictini apuseni. În drum au ajuns la Constantinopol, au intrat într-⁠o mănăstire și, împotriva împăratului Leon al V-⁠lea (813-820), au apărat cu tărie cinstirea icoanelor. Dar Sinodul al Șaptelea Ecumenic osândise iconoclasmul ca erezie, așa că în 815 au fost opriți, interogați, bătuți și întemnițați din porunca împăratului Leon Armeanul. În toată perioada a doua a iconoclasmului, aproape treizeci de ani, au răbdat în diferite vremuri surghiun, închisoare și chinuri.

Însemnații

Sub împăratul Mihail al II-⁠lea (820-829) au fost aduși în mănăstirea Sostene de pe Bosfor. Teofil, urmașul lui, tiranic și iconoclast (829-842), i-⁠a surghiunit iar, dar în 836 i-⁠a chemat în capitală, i-⁠a închis în Pretoriu, i-⁠a biciuit de mai multe ori și a poruncit să li se taie sau să li se scrie pe piele douăsprezece rânduri de versuri; de aici porecla „Însemnații” (Graptoi, „scriși”). Teofil i-⁠a bătut cu mâna lui și a poruncit să fie însemnați pe față cu douăsprezece versuri iambice „prost alcătuite”, cuvintele împăratului, deși corecte ca metru. Chinul a durat două zile. Au fost aruncați într-⁠o închisoare din orașul Apameea, în Bitinia, unde Teodor a murit din răni, în 841. Mihail și Teofan au apucat biruința Ortodoxiei asupra iconoclasmului în 842, în vremea împărătesei Teodora. Mihail a fost făcut egumen al mănăstirii Hora, unde a murit în ianuarie 846, la două luni după Teofan.

Mitropolitul și imnograful

Teofan a fost hirotonit mitropolit al Niceei de patriarhul Metodie în 842 și a păstorit până la moarte, în 845. A scris multe poezii religioase, între care una despre fratele lui mort. Ca imnograf aparține tradiției Lavrei Sfântului Sava, care cuprinde mulți dintre marii alcătuitori de canoane, între care Sfinții Andrei Criteanul, Cosma Melodul și Ioan Damaschin. Alături de Iosif Imnograful, este autorul de seamă al cărții liturgice numite Paraclitic: contribuția lui constă în seturi de canoane pe toate cele opt glasuri, pentru îngeri și pentru cei adormiți. Unele nu sunt „iscălite” în acrostih, dar canonul pentru îngeri pe glasul întâi are acrostihul „Întâiul imn al lui Teofan pentru îngeri”, iar cel pentru cei adormiți pe glasul al cincilea „Al cincilea canon al lui Teofan pentru cei morți”. Din păcate niciunul dintre aceste texte nu e editat critic, iar cărțile tipărite de slujbă deosebesc adesea mult atribuirile. Teodor Însemnatul a fost citat adesea în secolul al XIV-⁠lea în disputele isihaste, începând cu Nichifor Grigoras, dar lucrarea împotriva iconoclasmului atribuită lui a fost de fapt scrisă de Nichifor al Constantinopolului.