Zenaida și Filonila

Sfintele Zenaida și Filonila (Filonela) au fost surori din Tars, socotite de tradiție cele dintâi femei medici creștine după Evanghelistul Luca și printre cei dintâi doctori fără de arginți, adică medici care nu primeau plată de la bolnavi. Sunt pomenite la 11 octombrie după calendarul vechi (24 octombrie), iar catolicii le pomenesc la 11 octombrie după calendarul gregorian. Datele despre viața și sfârșitul lor diferă între izvoare.

Erau surori dintr-⁠o familie evreiască învățată și se zice că erau rude cu apostolul Pavel. Au fost învățate și botezate în credința creștină de fratele lor Iason, episcop în orașul lor, Tars. Intrând la școala filosofică din Tars, s-⁠au dedicat studiului medicinii și, după terminarea studiilor, s-⁠au mutat în munții din jurul Pelionului, lângă Demetriada, în Tesalia, ținut cunoscut pentru izvoare vindecătoare și temple ale lui Asclepios. Medicii de acolo îi serveau pe cei bogați, cerând sume mari, și își sporeau veniturile vânzând amulete magice. Surorile s-⁠au opus obiceiului. Găsind o peșteră cu un izvor mineral, au ridicat o capelă și chilii și au deschis o clinică în care îngrijeau pe oricine venea, fără să ceară plată. După povestirile mai târzii, Filonila s-⁠a ocupat de medicina cu încercări, încercând să despartă leacurile eficiente de superstiție, iar Zenaida de boala copiilor.

Potrivit unei Vieți grecești lungi și anonime (BHG 1883), după predica lui Pavel, Zenaida și-⁠a părăsit sora și s-⁠a așezat într-⁠o peșteră pe un munte, în nordul Demetriadei. Ducea viață de pustnic, vindeca bolnavii și pe cei stăpâniți de duhuri necurate, ungându-⁠i cu untdelemn. Ieșind odată din locuință, s-⁠a înțepat la picior cu un spin și a murit pe loc. După plecarea surorii, Filonila a rămas în casă, a dus o viață cucernică, a primit darul facerii de minuni și a adormit în pace. În izvoare grecești mai târzii, amândouă surorile au fost mucenițe, omorâte cu pietre; în Vețile sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului, știrile despre mucenicie și despre sfârșitul pașnic sunt amestecate. În izvorul englez, după o variantă, au fost ucise cu pietre de păgâni în aceeași noapte, iar după alta, amândouă au murit în pace, Filonila supraviețuind surorii câțiva ani.

În erminiile rusești din secolul al XVIII-⁠lea, Zenaida ține un sul cu o rugăciune către Dumnezeu părinților noștri, de mulțumire că o ascultă mereu, și pentru bolnavi și cei chinuiți de duhuri rele. Numele Zenaida vine din greacă și înseamnă „a lui Zeus”; faptul că a devenit creștină și sfântă cinstită a făcut ca numele să rămână în uz în țări creștine, uitându-⁠se obârșia lui păgână.