Atanasie Saico

Fericitul Atanasie Saico a fost mărturisitor și nebun pentru Hristos în orașul Orel, în Rusia. S-⁠a născut în 1887 și s-⁠a mutat la Domnul la 5 mai 1967, în al optzeci și unulea an al vieții. Se pomenește la 5 mai, la 7 februarie, cu soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 8 septembrie, cu sfinții mitropoliei Orel.

S-⁠a născut în satul Daniciovo din gubernia Volânia, într-⁠o familie de funcționar. Între 1905 și 1908 a făcut serviciul militar, iar din 1910 până în 1916 a lucrat în diferite instituții. În 1917 s-⁠a întors în satul natal și a muncit ca lucrător.

În iulie 1920 a fost arestat și dus la Orel, în lagărul de concentrare nr. 1, unde a rămas până în noiembrie. După eliberare s-⁠a așezat în clopotnița catedralei Bobotezei din Orel și de atunci a început nevoința nebuniei pentru Hristos. La începutul anilor douăzeci, după ce s-⁠a vindecat de o boală grea, a intrat în mănăstire cu binecuvântarea duhovnicului său. Din 1926 până în 1931 a cântat la strană în biserica Învierii a fostului cimitir mănăstiresc Atanasie din Orel.

În aprilie 1931 a fost arestat a doua oară, învinuit că ar fi făcut, printre credincioși, agitație împotriva măsurilor puterii sovietice și ale partidului la sate. La anchetă a recunoscut că, întrebat de oameni despre intrarea în colhozuri, răspunsese negativ, dar a respins celelalte învinuiri. Într-⁠o notă a sectorului operativ OGPU din Orel i s-⁠a dat caracteristica: „nu e potrivit să fie recrutat, nu e nevoie de cercetări mai departe”. La 28 octombrie 1931 dosarul penal îndreptat împotriva mai multor persoane, între care Atanasie Saico, a fost închis pentru lipsă de dovezi.

În 1932 a fost închis în spitalul de psihiatrie din Orel, unde a stat nouă ani. Mulți credincioși veneau la el, în spital, după sfat și mângâiere. Din 1941 până în 1948 a trăit în Orel, a cântat la strană într-⁠o biserică și a ajutat pe orășeni în gospodărie. În anii războiului a întărit oamenii, a dat sfaturi duhovnicești, a prevenit asupra nenorocirilor și a vorbit despre soarta ostașilor și a celor luați prizonieri. Din 1948 a fost arestat de mai multe ori și închis în spitale de psihiatrie, unde a petrecut încă șapte ani. În fișele medicale, medicii au notat mereu credința lui, liniștea, firea sociabilă și bunătatea. Oamenii au continuat să vină la el, ca și înainte, după ajutor și sfat.

A adormit la 5 mai 1967 și a fost îngropat la cimitirul Krestitelskoe din Orel. Deși a petrecut în spitale, în total, peste optsprezece ani, nu i s-⁠a găsit nicio tulburare psihică. Dosarele de anchetă din arhive și fișele din spitalele de psihiatrie (din Orel, Voronej și Tomsk) dovedesc cu documente drumul lui de mărturisitor. Cinstirea lui a început încă din viață și continuă până astăzi; se știu mărturii despre ajutor minunat dat la rugăciunile către el, unele consemnate chiar în documente medicale.