Atanasie Volhovski

Sfântul Ierarh Atanasie (în lume Feodor Pavlovici Volhovski, aproximativ 1741-1801) a fost episcop de Mogiliov și Polotsk, cunoscut și ca Atanasie al Poltavei. Văduv ajuns monah, a fost păstor în Belarusul abia alipit Rusiei, a fost învinuit pe nedrept și a murit la Poltava, unde trupul i s-⁠a păstrat neputrezit. Biserica Ortodoxă Ucraineană a binecuvântat în 2010 cinstirea lui locală, iar în 2017 numele lui a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse. Se pomenește la 1 (13) ianuarie.

Începuturile

S-⁠a născut la Poltava, în familia protoiereului Pavel Volhovski de la biserica Sfântul Nicolae (mort în 1764). A învățat la seminarul din Tver, când episcop al Tverului era unchiul său, tot Atanasie (Volhovski), apoi la Academia Teologică din Kiev și în 1765 a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Poltava. După moartea soției, la 1 octombrie 1769, a primit tunderea la mănăstirea Sfântul Ilie din Boldino, lângă Cernigov, și din 1770 a slujit la catedrala din Cernigov. Din 1776 a fost egumen al mănăstirii Chiril din Novgorod, din 1781 locțiitor al Lavrei Alexandru Nevski, în 1783 a trecut la mănăstirea Otensk și apoi la Viajiși, ridicat arhimandrit, iar din 1785 a fost arhimandrit al mănăstirii Iuriev din Novgorod. La 30 iulie 1788 a fost hirotonit episcop de Staraia Russa, vicar al eparhiei Novgorod.

Episcopul

La 5 martie 1795 a fost numit episcop de Mogiliov și Polotsk, imediat după alipirea Belarusului de Apus la Rusia, când un mare număr de greco-⁠catolici s-⁠au întors la Biserica Ortodoxă. Sarcina lui principală a fost opunerea față de catolicism și refacerea vieții bisericești a comunităților ortodoxe. Pentru osteneala lui a primit în 1797 Ordinul Alexandru Nevski. Dar chiar în iunie 1797 un denunț a ajuns la Sfântul Sinod, și pe baza raportului cneazului Vasili Hovanski, la 27 august 1797, a fost trecut la odihnă la mănăstirea Mgar din Lubnî, fără drept de conducere. În 1800, într-⁠o stare de tulburare nervoasă, s-⁠a mutat la rude, la Poltava, de unde nu s-⁠a mai întors la mănăstire, în ciuda poruncilor Sinodului.

A murit la 1 (13) ianuarie 1801 la Poltava, în locuința rudei lui, preotul Ioan Simonovski, și a fost îngropat în cripta catedralei mănăstirii Înălțarea Sfintei Cruci din Poltava.

Canonizarea

Când episcopul Ilarion a venit la Priluki și a cercetat mormântul în 1882 (sau 1884), a găsit trupul neputrezit. Sinodul a poruncit să se scoată racla din criptă, să se facă acolo o biserică, să se pună moaștele și să se facă pomeniri până la canonizarea oficială. Se pregătea proslăvirea după Soborul Local din 1917-1918, dar revoluția a împiedicat-⁠o. În 1923 rămășițele au fost date muzeului regional, în timpul războiului au fost duse la mănăstire și îngropate sub podeaua catedralei, iar în jurul lui 1995 au fost reîngropate în cimitirul mănăstirii. În 2009 s-⁠a reluat lucrul la canonizare. La 28 mai 2010 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a binecuvântat proslăvirea și cinstirea lui locală, iar prin hotărârea Soborului episcopilor din 30 noiembrie 2017 numele lui a intrat în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse.