Sara

Sara este soția Patriarhului Avraam și mama lui Isaac, cel prin care s-⁠a împlinit făgăduința lui Dumnezeu că din Avraam se va naște un popor mare. Scriptura o arată ca pe o femeie de credință, care a primit la bătrânețe darul așteptat toată viața. Despre ea vorbește cartea Facerii, iar anii vieții ei nu se pot stabili cu precizie.

Pe urmele lui Avraam

La început se numea Sarai, iar Dumnezeu i-⁠a schimbat numele în Sara, adică „stăpâna” sau „prințesa”. După Facere, era fiica lui Terah, dar dintr-⁠o altă mamă decât Avraam. Cu Terah, Avraam și Lot a plecat din Ur al Haldeii și a ajuns la Haran, iar când Avraam a primit porunca de a pleca spre țara arătată de Dumnezeu, avea șaptezeci și cinci de ani, ea l-⁠a urmat în Canaan, trăind ca străină în corturi.

De două ori frumusețea ei a pus în primejdie viața lui Avraam. În vreme de foamete, în Egipt, Avraam a spus că ea este sora lui, iar faraonul a luat-⁠o în casa lui. Scriptura spune că Dumnezeu a lovit casa faraonului cu mari urgii, după care ea i-⁠a fost înapoiată. Același lucru s-⁠a petrecut mai târziu la Gherar, cu regele Abimelec, căruia Dumnezeu i-⁠a vorbit în vis și care a dat-⁠o înapoi lui Avraam.

Făgăduința și nașterea lui Isaac

Sara era stearpă. După zece ani petrecuți în Canaan, fără copii, ea i-⁠a dat lui Avraam slujnica ei egipteană, Agar, din care s-⁠a născut Ismael. Dumnezeu a schimbat apoi numele ei în Sara și a făgăduit că ea însăși va naște un fiu. La stejarul din Mamvri, cei trei bărbați primiți de Avraam au vestit că peste un an Sara va avea un fiu. Auzind din cort, ea a râs în sine, socotind lucrul cu neputință la vârsta lor, și i s-⁠a spus că nimic nu este peste putința lui Dumnezeu. Această întâlnire este înfățișată în icoana Sfintei Treimi a Sfântului Andrei Rubliov, în care cei trei oaspeți sunt zugrăviți ca îngeri.

Făgăduința s-⁠a împlinit, iar Sara a născut pe Isaac când avea nouăzeci de ani, iar Avraam o sută. Mai târziu, văzând pe Ismael batjocorind, ea a cerut ca Agar și fiul ei să fie izgoniți, și Dumnezeu i-⁠a spus lui Avraam să facă după cuvântul ei, făgăduind că și din Ismael va ieși un neam.

Adormirea

A trăit o sută douăzeci și șapte de ani și a murit la Hebron. Avraam a cumpărat de la Efron Hititul o peșteră de la Macpela, unde a îngropat-⁠o. Aceasta este, după Scriptură, prima stăpânire a lui Avraam în țara făgăduinței.

Cinstirea

Epistola către Evrei o pomenește printre drepții care au trăit prin credință, spunând că a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. Apostolul Petru o dă drept pildă soțiilor creștine pentru ascultarea ei față de Avraam. Apostolul Pavel vede în ea, alături de Agar, chipul celor două legăminte, iar în urmașii ei, pe cei născuți din făgăduință. Biserica Ortodoxă o cinstește printre drepții Vechiului Testament, în luna decembrie, înainte de Nașterea Domnului; unele liste dau datele de 12 și 20 decembrie.