Concordiu de Spoleto

Sfântul Concordiu a fost un mucenic din cetatea Spoleto, în Italia, în veacul al II-⁠lea. Despre el se știu puține lucruri, iar numele i se poate încurca cu cel al unui alt mucenic Concordiu, care a murit în veacul al IV-⁠lea. Biserica îl pomenește pentru statornicia cu care a mărturisit pe Hristos în fața judecătorului.

Concordiu era fiul preotului Gordian. A fost hirotonit ipodiacon la Roma de papa Pius I. Era un om retras, care își petrecea cea mai mare parte a timpului singur, în rugăciune. Tradiția amintește că a ținut o viață de aspră nevoință și, după tradiția păstrată în Serbia, că a săvârșit multe minuni.

Mucenicia

În vremea prigoanei de pe timpul lui Marcu Aureliu (după unele izvoare, a lui Antonin), Concordiu a fost închis și judecat la Spoleto, de guvernatorul Umbriei. I s-⁠a promis libertatea dacă se leapădă de credință și se închină unui chip al zeului Jupiter. Concordiu a refuzat și judecătorul a poruncit să fie bătut pe un eculeu, un instrument de caznă. După chinuri, Concordiu a slăvit pe Iisus Hristos și a fost aruncat în temniță.

Două zile mai târziu i s-⁠a dat o nouă șansă și i s-⁠a adus din nou o statuie spre închinare. Concordiu a scuipat pe idol și a fost îndată decapitat, în jurul anului 175. Nu se știe când și unde a fost trecut în rândul sfinților.

Mucenicul este pomenit în calendarele Bisericii Ortodoxe și ale celei Catolice, în zile deosebite.